In urma cu sase ani, Ioana Romosan din satul Tarsa le spunea jurnalistilor de la Evenimentul Zilei ca nu crede ca a fost Ceausescu impuscat.
Acum, jurnalistii au vizitat-o din nou pe femeia din salbaticie, care spune ca trei lucruri conteaza in viata ei: Dumnezeu, oile si pamantul.
In ianuarie 2012 a fost nevoita sa coboare la oras, la spital, din cauza unui infarct, insa nu a fost impresionata de tumultul citadin.
In schimb, femeia i-a uimit pe medici pentru ca, la varsta sa, singura problema de sanatate pe care o are este cea cardiaca: "O fost noapte cand am ajuns la Orastie. N-am vazut nimic. Doctorii s-or mirat ca, la anii mei, numa baiu` asta l-am avut, cu inima, in rest, nimic - nimic. Cand am plecat era zaua, da` tat n-am vazut mare lucru. Numa` o nebuneala de masani".
Femeia nu mai coborase in Orastie si in niciun alt oras de mai bine de 35 de ani. Pe langa oi, femeia are 10 pui "americani" si un nuc "fain". Vara coseste ograda si ingrijeste cele trei petice de pamant in care si-a pus porumb, fasole si cartofi.
Mama Ioana are o pensie de 100 de lei, pe care o completeaza cu banii luati pe miei vanduti. "Nu iau pa un miel trei milioane, ca doara nu-i vaca. Imi dau oamenii astia cam 300 - 400 de mii (lei vechi)", spune Ioana Romosan, precizand ca oricum nu prea are ce sa faca cu banii. "N-am avut pa ce sa-i dau. Din pensie-mi mai iau de la magazin cate o litra de uloi, o pita, ori o kila de faina alba. Restu`... restu vine de la ce-mi da Dumnezeu aicea".
De aceea, "Boaca", asa cum ii spun putinii sateni, pentru ca bunicul sau a fost prins odata la furat "boci" (bostani- n.red.), dupa cum marturiseste, mai are inca "bani de pa vremea lui Ceausescu".
Boaca n-a fost niciodata la scoala, a fost casatorita de doua ori, fara noroc. Desi regreta ca nepotii si copiii ii sunt departe, prin alte parti ale Hunedoarei, nu se indura sa plece din coltul ei. "Cum sa plec de-aici?!".
