Pentru a pune capat acestor actiuni, care se presupuneau ca incearca sa opreasca preluarea puterii de catre alte forte in afara de cea a familiei Ceausescu, liderii noii puteri instalate infiinteaza printr-o Hotarare Tribunalul Militar Exceptional, care sa ii judece pe Nicolae si Elena Ceausescu. O actiune care, stia toata lumea, nu putea avea decat o singura soarta: moartea dictatorului si a consoartei sale.
Aceasta combinatie intre un proces ad-hoc si o judecata despre care toata lumea stia ca nu poate avea decat o singura sentinta a dat nastere unei dispute cel putin la fel de controversate ca si existenta nedovedita niciodata a teroristilor. In dimineata zilei de 25 decembrie 1989, doua elicoptere se deplaseaza la Bucuresti, pentru a aduce in Targoviste completul de judecata al cuplului Ceausescu.
Procesul celor doi se desfasoara in graba, moartea fiindu-le inca dinainte pronuntata. Dialogul intre acuzatori si inculpati se leaga greu, Ceausescu refuzand sa recunoasca legitimiatea completului de judecata. Cuvintele sale "nu recunosc decat in fata Marii Adunari Nationale!" au intrat in istorie, fiind preluate si rostite in diverse moduri, pe numeroase tonuri, de la ironie la comedie, pentru a sublinia absurditatea si, totodata, distanta care il separa pe Nicolae Ceausescu de realitatea acelor timpuri. De cealalta parte a procesului, toata lumea acuza.
Discursul judecatorului, chiar si cel al apararii sunt, in fapt, rechizitorii. Responsabilitatea pentru indeplinirea ordinului de judecare si executare a dictatorilor i-a fost atribuita generalului Victor Atanasie Stanculescu, insa procesul cuplului Ceausescu a intrat in istorie si pentru ca avocatul insarcinat cu apararea lui Ceausescu a facut front comun cu procurorul, in loc sa isi "apere" clientul.
La finalul procesului desfasurat in fuga, se decide condamnarea la moarte a celor doi. Printre capetele de acuzare, intocmite chiar in dimineata zilei de 25 decembrie, s-au numarat: genocid (peste 60.000 de victime), organizarea de actiuni armate impotriva poporului roman, distrugerea bunurilor obstesti, subminarea economiei nationale si incercarea de a fugi din tara.
Dupa pronuntarea sentintei, Nicolae si Elena Ceausescu sunt scosi in curtea unitatii pentru executie. Inainte de a se pune in aplicare ordinul de executare, Elena a cerut sa fie impuscati in acelasi timp: "Impreuna am luptat, impreuna murim!" Cadavrele celor doi au o soarta aproape la fel de cruda ca si cele ale victimelor lor de la Timisoara, impuscate chiar din ordinul lor cu cateva zile inainte.
Transportate cu elicopterul la Bucuresti si parasite cateva ore bune pe gazonul stadionului Ghencea, corpurile neinsufletite raman neinmormantate vreme de cinci zile, intre 25 si 30 decembrie. In tot acest timp, se pare, ele ar fi fost depuse in morga Spitalului Militar Central. 25 decembrie 1989 a fost primul Craciun liber sarbatorit de romani, dupa 45 de ani de comunism trait in frica si foame.
Desi umbrit de executia cuplului Ceausescu, Craciunul din 1989 a adus si pacea si linistea peste Romania. Dupa aceasta data teroristii dispar pentru totdeauna in negura istoriei, iar atacurile si luptele de strada inceteaza brusc dupa moartea dictatorului. Erau primele zile linistite ale unei Romanii care isi cucerise libertatea cu un pret imens. Ziare.com
