Din momentul apariţiei crizelor dureroase, provocate de formarea nisipului şi a calculilor în interiorul rinichilor, sau la migrarea lor pe căile renale, se poate apela la un larg arsenal de tratamente cu specii vegetale, folosite separat sau în amestecuri, atât preventiv, înainte de a cunoaşte natura chimică a calculilor, cât şi curativ.

În general, sunt recomandate ceaiuri din plante cu conţinut ridicat în săruri de potasiu, care au efecte alcalinizante în dizolvarea cristalelor de acid uric şi oxalic. La prepararea ceaiurilor are o mare importanţă calitatea apei, care nu trebuie să aibă reacţie puternic acidifiantă sau alcalinizantă.

Infuzii din:

- mătase de porumb (o linguriţă la 250 ml apă clocotită, din care se beau două căni pe zi, una cu 60 de minute înainte de micul dejun şi a doua în cursul serii);
- frunze de mesteacăn, afin, mentă, asmăţui, coacăz negru (cu adausul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu la o cană de ceai);
- muguri de plop negru, pin şi fag;
- ramuri înflorite de sulfină;
- herba de coada-calului (pentru eliminarea nisipului), coada-racului, iarbă-neagră, pedicuţă, sovârv, turiţă mare, pufuliţă, feciorică, silnic, slăbănog, ventrilică (Veronica);
- coaja verde a fructelor de nuc şi coji de mere uscate (50 g la 1 litru apă clocotită);
- fructe de coacăz negru;
- rădăcini de cicoare, roibă, lemn-dulce, hrean.

Decocturi din:

- fructe de măceş (două căni pe zi), cu efecte diuretice şi în blocarea formării calculilor renali, în cure de lungă durată;
- frunze de merişor (două căni pe zi), pentru efecte diuretice şi antiseptice;
- rădăcini de osul-iepurelui (contra litiazei urice şi calcice şi pentru îndepărtarea toxinelor), iarbă-mare, frăsinel, ciuboţica-cucului, pir (3-4 căni pe zi), ţelină şi pătrunjel (20 g la 500 ml apă).

Prof. Constantin Milică