A reclama în Europa o lege votată de Parlament și promulgată de Președinte este o bătaie de joc la adresa poporului român. Sau mai pe înțelesul doamnelor și domnilor de la supermarketuri: la adresa consumatorului care va aduce rate de profit pe care în țările-mamă nici nu visați și a căror reprezentanți aleși sau numiți v-au permis să faceți magazine uriașe în buricul târgului.

Cred că și în Uganda vă alergau ăia pe stradă dacă făceați una ca asta. Mai mult ca sigur, toată tevatura în jurul "atenționării de infrigement" anunțată de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, are ca punct de plecare o plângere făcută de reprezentații retailerilor români către Comisia Europeană.

E dreptul lor să se plângă, este dreptul nostru să le arătăm obrazul. Pentru că în acest moment nu cred că este vorba doar de un calcul economic de genul că prin Legea Supermarketurilor profitul le va scădea cu 10%, să zicem. Cred că este vorba de incapacitatea celor care dețin și controlează aceste multinaționale de a accepta că niște babuini de la periferia Europei le-au dat cu sec într-o chestiune care poate deveni un precedent periculos pentru ei: că nu poți scoate bani din țară așa cum vrei tu.

Pentru că asta înseamnă a favoriza importurile alimentare în defavoarea producției interne: ca banii pe care consumatorii îi lasă la casă, pleacă din țară, poate cu excepția TVA.

Pentru un produs alimentar autohton, banii rămân în țară. Sunt de acord că banii pe care îi dăm pe computere, telefoane, mașini, să plece din țară, că nu le putem face noi pe toate. Dar de ce, Doamne iartă-mă, să trimitem bani în China pentru usturoi? De ce? Care e explicația pentru care toate supermarketurile au exclusiv usturoi chinezesc la raft?

Și mai important, de ce permit autoritățile române o asemenea bătaie de joc? Se încalcă regulile economiei de piață? Legea cererii și ofertei? Haideți să nu mai prostim oamenii cu mâna invizibilă și să ne folosim mai mult creierul vizibil.

Vlad Macovei, Agrointel.ro