România are un nivel ridicat al biodiversităţii, precum şi sisteme ecologice intacte. Vastele teritorii din Delta Dunării, densitatea mare a carnivorelor mari şi suprafeţele largi acoperite cu păduri din Munţii Carpaţi sunt unele dintre cele mai semnificative şi mai cunoscute aspecte ale bogăţiei capitalului natural al României.
Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării, fiind identificate şi caracterizate un număr de 783 tipuri de habitate.
Diversitatea florei şi faunei se exprimă prin existenţa unor poţii de lupi, urşi, capre negre şi râşi, care sunt considerate ca fiind cele mai numeroase din Europa, precum şi prin existenţa unor extinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor. Aproximativ 5600 de urşi, reprezentând 60% din poţia europeană de urşi bruni, aproximativ 3000 de lupi reprezentând 40% din poţia europeană de lupi şi aproximativ 1500 de râşi reprezentând circa 40% din poţia europeană de râşi, reprezintă un simbol al sălbăticiei şi al habitatelor naturale şi pot asigura o bază pentru reporea altor zone din Europa cu aceste specii.
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 specii de plante, din care până în prezent, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 rare.
Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România este de 1.234.710 ha, reprezentând aproximativ 5,18% din suprafaţa ţării.
Potrivit Legii nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, în ţara noastră sunt acceptate următoarele categorii de arii naturale protejate, definite în funcţie de obiectivele de management atribuite: rezervaţie ştiinţifică; rezervaţie naturală; parc naţional; parc natural; monument al naturii; rezervaţie a biosferei; zonă umedă de importanţă internaţională (sit Ramsar); sit al patrimoniului mondial natural şi cultural; arii speciale de conservare; arii speciale de protecţie.
Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale şi naţionale însumează o suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând şi un număr de 134 de rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 de habitate ca rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102.434 ha în plus faţă de cele 134 conţinute în interiorul parcurilor naţionale, naturale şi a rezervaţiilor biosferei.
În momentul de faţă, peste jumătate din suprafaţa totală a ariilor protejate din România au structuri proprii de administrare.
Cu suportul tehnic şi financiar al Consiliului Europei, s-a dezvoltat proiectul "Reţeaua Smarald (Emerald) în România", care vizează identificarea şi caracterizarea unor habitate naturale şi a unor specii sălbatice existente în România.
La nivel internaţional, trei habitate au fost declarate rezervaţii ale biosferei, iar două situri Ramsar. Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar, Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural.
Delta Dunării reprezintă un habitat unic în felul lui datorită celor peste 300 de specii de păsări (multe dintre ele nu se mai găsesc nicăieri în altă parte a Europei) şi unei ample şi variate faune. Delta Dunării este peisajul cel mai tânăr şi mai variat din Europa. Cuprinzând spaţiul dintre braţele fluviale Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe delta este în prezent o câmpie plană, joasă, în plin proces aluvionar de formare, un peisaj încă în schimbare, un "laborator viu" cu o excepţională dinamică la nivelul tuturor componentelor sale naturale. Din punct de vedere morfo-hidrografic, Delta Dunării prezintă ridicături de mal sau suprafeţe uscate care ocupă aproximativ 13-16% din suprafaţa sa totală şi zone temporar sau permanent acoperite de apă (incluzând braţele Dunării, pâraie, canale, lacuri mlăştinoase), care reprezintă o proporţie copleşitoare din suprafaţa totală. "Paradis al păsărilor", Delta Dunării este locul de întâlnire al păsărilor migratoare din Egipt şi din Caucaz, de dincolo de Crimeea sau din Europa Centrală şi de Nord. Unele specii ca pelicanii, egreta mică şi mare, porumbeii albi şi roşii şi altele, au fost declarate monumente ale naturii. Delta Dunării găzduieşte cele mai mari colonii de pelicani din Europa. În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliul Europei a acordat Diploma Europeană acestei rezervaţii. În perimetrul ei există cea mai vastă suprafaţă acoperită de stuf din Europa.
Delta Dunării are mult mai multe specii de păsări clocitoare decât oricare altă deltă sudică; acestea includ un procent major al poţiei mondiale de cormoran pitic, jumătate din poţia palearctică a pelicanului alb şi 5% din poţia mondială a pelicanului creţ. Se pare că Delta Dunării este unul din ultimele refugii de pe continent al nurcii europene şi mai există, de asemenea, un mare număr de carnivore mici. Un număr de 18 arii strict protejate au fost delimitate în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, acoperind o suprafaţă de 50.600 de hectare. Această rezervaţie este unica arie protejată din România care beneficiază de o lege proprie, o structură administrativă proprie şi de un plan de management.
Râuri şi lacuri. Dunărea este colectorul principal al râurilor dispuse radial (cu mici excepţii), cele mai multe dintre ele izvorând din Munţii Carpaţi. Totodată, sunt importante şi numeroasele lacuri, care au origini şi mărimi diferite. La inventarul bunurilor naturale se adaugă mai mult de 2000 de izvoare de apă minerală, multe dintre acestea fiind ape termale.
Cele mai lungi patru râuri, care îşi au izvoarele în Carpaţii de Est sunt: Oltul, Mureşul, Siretul şi Prutul. La frontiera de nord curge râul Tisa, cu afluenţii săi din Maramureş şi râul Someşul Mare.
Lacurile de munte sunt în majoritate de origine glaciară (precum Bucura şi Zănoaga în Retezat), ori vulcanică, provenind din vechi cratere (Lacul Sfânta Ana în Masivul Ciomatu Mare), sau formate prin baraje naturale (Lacul Roşu în Munţii Hăşmaşu Mare).
Lacurile formate în regiunea de câmpie sunt lacuri balneare (Amara, Lacul Sărat) sau lacuri de agrement şi pentru amatorii de pescuit (Snagov, Căldăruşani).
Dunărea. Prin izvoarele ei din Vârful Lumânării (Kandel - 1.241 m) în Munţii Pădurea Neagră, Dunărea are origine germană, dar în lungul său drum spre Marea Neagră aceasta devine "multinaţională", primind afluenţi din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Uniunea Serbia-Muntenegru, Bulgaria, România şi Ucraina. Ea curge de la vest la est, în zona centrală a continentului, trecând prin regiuni diferite. Dunărea adună peste 300 de afluenţi de pe o suprafaţă de 805.300 km pătraţi, ceea ce reprezintă 8% din suprafaţa totală a Europei şi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă care-i poartă numele.
Dunărea are o lungime de 2860 km, dintre care 1075 km pe teritoriul României, între Baziaş şi Marea Neagră. Cele mai importante porturi sunt: Orşova, Turnu Măgurele, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila, Galaţi şi Tulcea. Multe dintre aceste porturi şi-au dezvoltat propriile şantiere navale pentru construirea sau repararea vapoarelor.
În anul 2001, Insula Mică a Brăilei a fost declarată cel de-al doilea sit Ramsar, parte integrantă a Sistemului Dunării Inferioare, un complex regional de sisteme ecologice, care asigură menţinerea a peste 1688 specii de plante şi 3735 specii de animale.
Există acte normative care reglementează regimul ariilor protejate, al grădinilor zoologice şi al acvariilor publice, organismelor modificate genetic, protecţia animalelor utilizate în scop experimental sau în alte scopuri ştiinţifice şi a fost ratificată Convenţia privind protecţia peisajelor europene şi Protocolul de la Cartagena.
Marea Neagră. Situată în partea de sud-est a României, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.488 km pătraţi, cu o adâncime de 1.282 m, iar cea maximă de 2.245 m. Marea Neagră comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor (cu o lungime de aproximativ 30 km), iar după aceea, prin Strâmtoarea Dardanele, cu Marea Egee şi Marea Mediterană.
Cu mii de ani în urmă (în secolul 7 î.Hr.), navigatorii din Grecia Antică au ajuns la Marea Neagră pe care ei au numit-o Euxine (Pontus Euxinus), însemnând "prietenoasă pentru călători", pe care au colonizat-o. Pe ţărmul românesc se găsesc ruinele cetăţilor greceşti Histria, Tomis şi Callatis. Cei 244 km de litoral românesc sunt caracterizaţi în partea nordică de ţărmuri joase, ce sunt o continuare a bretelelor nisipoase aduse de valuri, iar în partea de sud, care se întinde de la Capul Midia la Vama Veche, atât de bancuri de nisip şi plaje, cât şi de ţărm stâncos de 40-60 m înălţime. La baza acestor ţărmuri stâncoase se aştern plaje frumoase, nisipoase şi însorite. Soarele este prezent mai mult de 10 ore pe zi, situându-le printre puţinele plaje ale Europei care au o expunere la soare atât de lungă. În general plaja este naturală, cu lăţime de 400-500 m la Mangalia şi 50-200 m pentru restul litoralului.
Pe litoralul Mării Negre se află Lacul Techirghiol, una din lagunele Mării Negre, cu binecunoscutul nămol cu valoare terapeutică deosebită.
Parcul Naţional Retezat - din partea vestică a României - este cel mai vechi parc naţional din România, protejat printr-o lege din 1935. Parcul are o suprafaţă de 38.047 ha, din care 1800 ha au fost declarate ca arie strict protejată numită "Gemenele". Valoarea universală a parcului a fost recunoscută de programul "Omul şi Biosfera" (MAB) al UNESCO, în 1979, prin includerea sa în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei.
În partea inferioară a parcului sunt văi adânci şi înguste, iar spre vârfuri sunt circuri glaciare cu peste 80 de lacuri glaciare. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. Vegetaţia este bogată şi datorită localizării în diferite zone.
Parcul Naţional Rodna
este cea mai mare arie protejată localizată în grupul nordic al Carpaţilor Orientali, acoperind o suprafaţă de 46.399 de hectare, din care 900 de hectare au fost declarate, în 1979, ca Rezervaţie a Biosferei în cadrul Programului UNESCO-MAB.
Masivul este dominat de formaţiuni metamorfice aparţinând Precambrianului sau Paleozoicului, cu pante care ating 20-35°. Carstul din partea nordică a Munţilor Rodnei este unul din puţinele locuri din Carpaţii României unde apar forme exocarstice tipice. Flora este semnificativă datorită prezenţei endemitelor locale şi carpatice împreună cu o gamă largă de relicte glaciare. Fauna este extrem de variată incluzând păsări mari, cum ar fi cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn şi acvilele, cât şi carnivore mari (urs brun, lup, râs). În interiorul parcului există nouă rezervaţii şi un monument al naturii.
Starea de sănătate a pădurilor
este urmărită prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din cadrul Sistemului de Monitoring Forestier organizat în România în concordanţă cu metodologia comună adoptată de toate ţările europene.
Suprafaţa fondului forestier al României este de 6.370 mii ha păduri, la care se adaugă circa 320.000 ha terenuri cu vegetaţie lemnoasă (păşuni împădurite, aliniamente etc.).
Datorită particularităţilor fizico-geografice ale cadrului natural (relief accidentat, pante accentuate, substrat litologic friabil, albii torenţiale etc.) şi cerinţelor social-economice, circa 52% din pădurile României îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în special hidrologică, antierozionale şi protecţie climatică.
Clima.
Teritoriul României are un climat temperat-continental, cu influenţe ale Oceanului Atlantic şi ale Mării Mediterane în partea de sud-vest şi cu elemente excesive din est şi nord-est.
Variaţiile climatice la nivelul ţării sunt cauzate de situaţia geografică, de poziţia principalelor lanţuri muntoase, altitudine etc. Temperatura medie anuală depinde de latitudine şi este de 8 grade C (45F) în nord şi 11 grade C (52F) în sud, cu temperaturi de 2,6 grade C în munţi şi 11,7 grade C în câmpie. În timpul iernii anticiclonul scandinav (Arctic) afectează frecvent zona ţării noastre, iar clima capătă caracteristici similare climei scandinave sub-polare.
Resursele de ape.
În România managementul apelor se face integrat din punct de vedere cantitativ si calitativ si la nivel de bazin hidrografic. Cele 11 bazine hidrografice sunt: Somes-Tisa, Crisuri, Banat, Mures, Olt, Jiu, Arges-Vedea, Ialomita-Calmatui, Siret, Prut si Dobrogea-Litoral.
Dată fiind importanţa strategică a resurselor de apă în dezvoltarea social-economică durabilă a ţării, amenajarea, exploatarea şi valorificarea acestora urmăreşte asigurarea calităţii apelor, valorificarea cât mai eficientă a resurselor şi, totodată, eliminarea sau atenuarea efectelor distructive cauzate de inundaţii, exces de umiditate sau alunecări de teren.
Aspecte cantitative.
Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă (râuri interioare, lacuri naturale şi artificiale, fluviul Dunărea) şi apele subterane. Raportat la poţia actuală a României, resursa specifică este de circa 2680 m3/locuitor/an luând în considerare şi aportul Dunării, iar resursa specifică, luând în considerare numai râurile interioare, este de circa 1760m3/locuitor/an, ceea ce situează ţara noastră pe poziţia 20 în Europa.
Aspecte calitative.
În acest domeniu se aplică reglementările legale în vigoare, recent armonizate cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu. Totodată, atât la nivel naţional cât şi local, sunt unităţi care monitorizează calitatea apei şi aplică măsuri punitive stabilite prin legislaţia în vigoare (penalităţi, suspendarea activităţii etc.) referitoare la protecţia calităţii apelor.
Problemele prioritare ale României privind mediul înconjurator:
|
