România are un nivel ridicat al biodiversităţii, precum ÅŸi sisteme ecologice intacte. Vastele teritorii din Delta Dunării, densitatea mare a carnivorelor mari ÅŸi suprafeÅ£ele largi acoperite cu păduri din MunÅ£ii CarpaÅ£i sunt unele dintre cele mai semnificative ÅŸi mai cunoscute aspecte ale bogăţiei capitalului natural al României.
Ecosistemele naturale ÅŸi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaÅ£a ţării, fiind identificate ÅŸi caracterizate un număr de 783 tipuri de habitate.
Diversitatea florei ÅŸi faunei se exprimă prin existenÅ£a unor poÅ£ii de lupi, urÅŸi, capre negre ÅŸi râÅŸi, care sunt considerate ca fiind cele mai numeroase din Europa, precum ÅŸi prin existenÅ£a unor extinse habitate forestiere ÅŸi alpine nealterate, asociate lanÅ£ului muntos al CarpaÅ£ilor. Aproximativ 5600 de urÅŸi, reprezentând 60% din poÅ£ia europeană de urÅŸi bruni, aproximativ 3000 de lupi reprezentând 40% din poÅ£ia europeană de lupi ÅŸi aproximativ 1500 de râÅŸi reprezentând circa 40% din poÅ£ia europeană de râÅŸi, reprezintă un simbol al sălbăticiei ÅŸi al habitatelor naturale ÅŸi pot asigura o bază pentru reporea altor zone din Europa cu aceste specii.
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 specii de plante, din care până în prezent, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile ÅŸi 1253 rare.
SuprafaÅ£a totală a ariilor naturale protejate din România este de 1.234.710 ha, reprezentând aproximativ 5,18% din suprafaÅ£a ţării.
Potrivit Legii nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei ÅŸi a faunei sălbatice, în Å£ara noastră sunt acceptate următoarele categorii de arii naturale protejate, definite în funcÅ£ie de obiectivele de management atribuite: rezervaÅ£ie ÅŸtiinÅ£ifică; rezervaÅ£ie naturală; parc naÅ£ional; parc natural; monument al naturii; rezervaÅ£ie a biosferei; zonă umedă de importanţă internaÅ£ională (sit Ramsar); sit al patrimoniului mondial natural ÅŸi cultural; arii speciale de conservare; arii speciale de protecÅ£ie.
RezervaÅ£iile biosferei, parcurile naturale ÅŸi naÅ£ionale însumează o suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând ÅŸi un număr de 134 de rezervaÅ£ii naturale ÅŸi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 de habitate ca rezervaÅ£ii naturale ÅŸi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102.434 ha în plus faţă de cele 134 conÅ£inute în interiorul parcurilor naÅ£ionale, naturale ÅŸi a rezervaÅ£iilor biosferei.
În momentul de faţă, peste jumătate din suprafaÅ£a totală a ariilor protejate din România au structuri proprii de administrare.
Cu suportul tehnic ÅŸi financiar al Consiliului Europei, s-a dezvoltat proiectul "ReÅ£eaua Smarald (Emerald) în România", care vizează identificarea ÅŸi caracterizarea unor habitate naturale ÅŸi a unor specii sălbatice existente în România.
La nivel internaÅ£ional, trei habitate au fost declarate rezervaÅ£ii ale biosferei, iar două situri Ramsar. Din reÅ£eaua naÅ£ională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât ÅŸi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaÅ£ional: RezervaÅ£ie a Biosferei, Sit Ramsar, Sit al Patrimoniului Mondial Natural ÅŸi Cultural.
Delta Dunării reprezintă un habitat unic în felul lui datorită celor peste 300 de specii de păsări (multe dintre ele nu se mai găsesc nicăieri în altă parte a Europei) ÅŸi unei ample ÅŸi variate faune. Delta Dunării este peisajul cel mai tânăr ÅŸi mai variat din Europa. Cuprinzând spaÅ£iul dintre braÅ£ele fluviale Chilia, Sulina ÅŸi Sfântu Gheorghe delta este în prezent o câmpie plană, joasă, în plin proces aluvionar de formare, un peisaj încă în schimbare, un "laborator viu" cu o excepÅ£ională dinamică la nivelul tuturor componentelor sale naturale. Din punct de vedere morfo-hidrografic, Delta Dunării prezintă ridicături de mal sau suprafeÅ£e uscate care ocupă aproximativ 13-16% din suprafaÅ£a sa totală ÅŸi zone temporar sau permanent acoperite de apă (incluzând braÅ£ele Dunării, pâraie, canale, lacuri mlăştinoase), care reprezintă o proporÅ£ie copleÅŸitoare din suprafaÅ£a totală. "Paradis al păsărilor", Delta Dunării este locul de întâlnire al păsărilor migratoare din Egipt ÅŸi din Caucaz, de dincolo de Crimeea sau din Europa Centrală ÅŸi de Nord. Unele specii ca pelicanii, egreta mică ÅŸi mare, porumbeii albi ÅŸi roÅŸii ÅŸi altele, au fost declarate monumente ale naturii. Delta Dunării găzduieÅŸte cele mai mari colonii de pelicani din Europa. În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice ÅŸi speciile din Delta Dunării, Consiliul Europei a acordat Diploma Europeană acestei rezervaÅ£ii. În perimetrul ei există cea mai vastă suprafaţă acoperită de stuf din Europa.
Delta Dunării are mult mai multe specii de păsări clocitoare decât oricare altă deltă sudică; acestea includ un procent major al poÅ£iei mondiale de cormoran pitic, jumătate din poÅ£ia palearctică a pelicanului alb ÅŸi 5% din poÅ£ia mondială a pelicanului creÅ£. Se pare că Delta Dunării este unul din ultimele refugii de pe continent al nurcii europene ÅŸi mai există, de asemenea, un mare număr de carnivore mici. Un număr de 18 arii strict protejate au fost delimitate în cadrul RezervaÅ£iei Biosferei Delta Dunării, acoperind o suprafaţă de 50.600 de hectare. Această rezervaÅ£ie este unica arie protejată din România care beneficiază de o lege proprie, o structură administrativă proprie ÅŸi de un plan de management.
Râuri ÅŸi lacuri. Dunărea este colectorul principal al râurilor dispuse radial (cu mici excepÅ£ii), cele mai multe dintre ele izvorând din MunÅ£ii CarpaÅ£i. Totodată, sunt importante ÅŸi numeroasele lacuri, care au origini ÅŸi mărimi diferite. La inventarul bunurilor naturale se adaugă mai mult de 2000 de izvoare de apă minerală, multe dintre acestea fiind ape termale.
Cele mai lungi patru râuri, care îÅŸi au izvoarele în CarpaÅ£ii de Est sunt: Oltul, MureÅŸul, Siretul ÅŸi Prutul. La frontiera de nord curge râul Tisa, cu afluenÅ£ii săi din MaramureÅŸ ÅŸi râul SomeÅŸul Mare.
Lacurile de munte sunt în majoritate de origine glaciară (precum Bucura ÅŸi Zănoaga în Retezat), ori vulcanică, provenind din vechi cratere (Lacul Sfânta Ana în Masivul Ciomatu Mare), sau formate prin baraje naturale (Lacul RoÅŸu în MunÅ£ii HăşmaÅŸu Mare).
Lacurile formate în regiunea de câmpie sunt lacuri balneare (Amara, Lacul Sărat) sau lacuri de agrement ÅŸi pentru amatorii de pescuit (Snagov, CăldăruÅŸani).
Dunărea. Prin izvoarele ei din Vârful Lumânării (Kandel - 1.241 m) în MunÅ£ii Pădurea Neagră, Dunărea are origine germană, dar în lungul său drum spre Marea Neagră aceasta devine "multinaÅ£ională", primind afluenÅ£i din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, CroaÅ£ia, Uniunea Serbia-Muntenegru, Bulgaria, România ÅŸi Ucraina. Ea curge de la vest la est, în zona centrală a continentului, trecând prin regiuni diferite. Dunărea adună peste 300 de afluenÅ£i de pe o suprafaţă de 805.300 km pătraÅ£i, ceea ce reprezintă 8% din suprafaÅ£a totală a Europei ÅŸi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă care-i poartă numele.
Dunărea are o lungime de 2860 km, dintre care 1075 km pe teritoriul României, între BaziaÅŸ ÅŸi Marea Neagră. Cele mai importante porturi sunt: OrÅŸova, Turnu Măgurele, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Zimnicea, Giurgiu, OlteniÅ£a, CălăraÅŸi, Cernavodă, HârÅŸova, Măcin, Brăila, GalaÅ£i ÅŸi Tulcea. Multe dintre aceste porturi ÅŸi-au dezvoltat propriile ÅŸantiere navale pentru construirea sau repararea vapoarelor.
În anul 2001, Insula Mică a Brăilei a fost declarată cel de-al doilea sit Ramsar, parte integrantă a Sistemului Dunării Inferioare, un complex regional de sisteme ecologice, care asigură menÅ£inerea a peste 1688 specii de plante ÅŸi 3735 specii de animale.
Există acte normative care reglementează regimul ariilor protejate, al grădinilor zoologice ÅŸi al acvariilor publice, organismelor modificate genetic, protecÅ£ia animalelor utilizate în scop experimental sau în alte scopuri ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi a fost ratificată ConvenÅ£ia privind protecÅ£ia peisajelor europene ÅŸi Protocolul de la Cartagena.
Marea Neagră. Situată în partea de sud-est a României, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.488 km pătraÅ£i, cu o adâncime de 1.282 m, iar cea maximă de 2.245 m. Marea Neagră comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor (cu o lungime de aproximativ 30 km), iar după aceea, prin Strâmtoarea Dardanele, cu Marea Egee ÅŸi Marea Mediterană.
Cu mii de ani în urmă (în secolul 7 î.Hr.), navigatorii din Grecia Antică au ajuns la Marea Neagră pe care ei au numit-o Euxine (Pontus Euxinus), însemnând "prietenoasă pentru călători", pe care au colonizat-o. Pe ţărmul românesc se găsesc ruinele cetăţilor greceÅŸti Histria, Tomis ÅŸi Callatis. Cei 244 km de litoral românesc sunt caracterizaÅ£i în partea nordică de ţărmuri joase, ce sunt o continuare a bretelelor nisipoase aduse de valuri, iar în partea de sud, care se întinde de la Capul Midia la Vama Veche, atât de bancuri de nisip ÅŸi plaje, cât ÅŸi de ţărm stâncos de 40-60 m înălÅ£ime. La baza acestor ţărmuri stâncoase se aÅŸtern plaje frumoase, nisipoase ÅŸi însorite. Soarele este prezent mai mult de 10 ore pe zi, situându-le printre puÅ£inele plaje ale Europei care au o expunere la soare atât de lungă. În general plaja este naturală, cu lăţime de 400-500 m la Mangalia ÅŸi 50-200 m pentru restul litoralului.
Pe litoralul Mării Negre se află Lacul Techirghiol, una din lagunele Mării Negre, cu binecunoscutul nămol cu valoare terapeutică deosebită.
Parcul NaÅ£ional Retezat - din partea vestică a României - este cel mai vechi parc naÅ£ional din România, protejat printr-o lege din 1935. Parcul are o suprafaţă de 38.047 ha, din care 1800 ha au fost declarate ca arie strict protejată numită "Gemenele". Valoarea universală a parcului a fost recunoscută de programul "Omul ÅŸi Biosfera" (MAB) al UNESCO, în 1979, prin includerea sa în reÅ£eaua internaÅ£ională a rezervaÅ£iilor biosferei.
În partea inferioară a parcului sunt văi adânci ÅŸi înguste, iar spre vârfuri sunt circuri glaciare cu peste 80 de lacuri glaciare. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. VegetaÅ£ia este bogată ÅŸi datorită localizării în diferite zone.
Parcul Naţional Rodna
este cea mai mare arie protejată localizată în grupul nordic al CarpaÅ£ilor Orientali, acoperind o suprafaţă de 46.399 de hectare, din care 900 de hectare au fost declarate, în 1979, ca RezervaÅ£ie a Biosferei în cadrul Programului UNESCO-MAB.
Masivul este dominat de formaÅ£iuni metamorfice aparÅ£inând Precambrianului sau Paleozoicului, cu pante care ating 20-35°. Carstul din partea nordică a MunÅ£ilor Rodnei este unul din puÅ£inele locuri din CarpaÅ£ii României unde apar forme exocarstice tipice. Flora este semnificativă datorită prezenÅ£ei endemitelor locale ÅŸi carpatice împreună cu o gamă largă de relicte glaciare. Fauna este extrem de variată incluzând păsări mari, cum ar fi cocoÅŸul de munte, cocoÅŸul de mesteacăn ÅŸi acvilele, cât ÅŸi carnivore mari (urs brun, lup, râs). În interiorul parcului există nouă rezervaÅ£ii ÅŸi un monument al naturii.
Starea de sănătate a pădurilor
este urmărită prin Institutul de Cercetări ÅŸi Amenajări Silvice din cadrul Sistemului de Monitoring Forestier organizat în România în concordanţă cu metodologia comună adoptată de toate ţările europene.
SuprafaÅ£a fondului forestier al României este de 6.370 mii ha păduri, la care se adaugă circa 320.000 ha terenuri cu vegetaÅ£ie lemnoasă (păşuni împădurite, aliniamente etc.).
Datorită particularităţilor fizico-geografice ale cadrului natural (relief accidentat, pante accentuate, substrat litologic friabil, albii torenÅ£iale etc.) ÅŸi cerinÅ£elor social-economice, circa 52% din pădurile României îndeplinesc funcÅ£ii speciale de protecÅ£ie, în special hidrologică, antierozionale ÅŸi protecÅ£ie climatică.
Clima.
Teritoriul României are un climat temperat-continental, cu influenÅ£e ale Oceanului Atlantic ÅŸi ale Mării Mediterane în partea de sud-vest ÅŸi cu elemente excesive din est ÅŸi nord-est.
VariaÅ£iile climatice la nivelul ţării sunt cauzate de situaÅ£ia geografică, de poziÅ£ia principalelor lanÅ£uri muntoase, altitudine etc. Temperatura medie anuală depinde de latitudine ÅŸi este de 8 grade C (45F) în nord ÅŸi 11 grade C (52F) în sud, cu temperaturi de 2,6 grade C în munÅ£i ÅŸi 11,7 grade C în câmpie. În timpul iernii anticiclonul scandinav (Arctic) afectează frecvent zona ţării noastre, iar clima capătă caracteristici similare climei scandinave sub-polare.
Resursele de ape.
În România managementul apelor se face integrat din punct de vedere cantitativ si calitativ si la nivel de bazin hidrografic. Cele 11 bazine hidrografice sunt: Somes-Tisa, Crisuri, Banat, Mures, Olt, Jiu, Arges-Vedea, Ialomita-Calmatui, Siret, Prut si Dobrogea-Litoral.
Dată fiind importanÅ£a strategică a resurselor de apă în dezvoltarea social-economică durabilă a ţării, amenajarea, exploatarea ÅŸi valorificarea acestora urmăreÅŸte asigurarea calităţii apelor, valorificarea cât mai eficientă a resurselor ÅŸi, totodată, eliminarea sau atenuarea efectelor distructive cauzate de inundaÅ£ii, exces de umiditate sau alunecări de teren.
Aspecte cantitative.
Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă (râuri interioare, lacuri naturale ÅŸi artificiale, fluviul Dunărea) ÅŸi apele subterane. Raportat la poÅ£ia actuală a României, resursa specifică este de circa 2680 m3/locuitor/an luând în considerare ÅŸi aportul Dunării, iar resursa specifică, luând în considerare numai râurile interioare, este de circa 1760m3/locuitor/an, ceea ce situează Å£ara noastră pe poziÅ£ia 20 în Europa.
Aspecte calitative.
În acest domeniu se aplică reglementările legale în vigoare, recent armonizate cu legislaÅ£ia Uniunii Europene în domeniu. Totodată, atât la nivel naÅ£ional cât ÅŸi local, sunt unităţi care monitorizează calitatea apei ÅŸi aplică măsuri punitive stabilite prin legislaÅ£ia în vigoare (penalităţi, suspendarea activităţii etc.) referitoare la protecÅ£ia calităţii apelor.
Problemele prioritare ale României privind mediul înconjurator:
|
