Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. Prin 1862 a fost organizat un concurs public pentru imnul noului stat constituit prin unirea Valahiei cu Moldova.

Câştigătorul acestuia a fost compozitorul Eduard Hübsch cu piesa "Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnnitor". Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri scria "Imnul regal", care devenea imnul de stat al României, fiind intonat pentru prima dată în 1884. Acordurile lui s-au auzit în România până în 1947.

În perioada comunistă au fost intonate mai multe imnuri de stat. Amintim aici pe cel datorat poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu, "Te slăvim Românie" (1953-1977) sau pe cel care i-a urmat până în 1989, "Trei culori cunosc pe lume", care era o variantă modificată a unui cântec patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu.

Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al al epocii Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegător de folclor.

Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată pe 29 iunie 1848 la Râmnicul Vâlcea (la 18 zile după izbucnirea revoluţiei).

Simbolistica lui naţională şi rolul jucat în momentele cheie ale istoriei româneşti (Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial ori mişcarea revoluţionară din decembrie 1989) au făcut ca opţiunea noului regim democratic de la Bucureşti să se îndrepte după 1989 către creaţia lui Andrei Mureşanu şi Anton Pann, ce va deveni imn naţional sub titlul "Deşteaptă-te române".