MIHAI DONTU
A debutat pe scena Teatrului "Mihai Eminescu" în urmă cu 17 ani, în rolul Chelul, din spectacolul "Mafia oamenilor energici", în regia lui Ion Sapdaru. De-a lungul anilor a lucrat cu numeroşi regizori, printre care Mihai Păunescu, Ion Bordeianu, Marius Rogojinschi, Vitalie Bichir, Lenuş Teodora Moraru, Ion Ciubotaru, Alexandru Vasilache, Petru Hadârcă, Alexandru Hausvater, Chris Simion. A regizat spectacole precum "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea", "Ursul", "Oameni ai nimănui" sau "Cerere în căsătorie".
De această dată, vine în faţa publicului botoşănean cu un proiect îndrăzneţ, dar care a mizat dintru început pe sprijinul preţios al coregrafei Victoria Bucun. "Balerinul turbat" (după textul original, "Balerina turbată", de Denis Panfilov), este o premieră pe ţară şi, negreşit, un spectacol care va avea o viaţă lungă nu doar pe scena de la Botoşani.
"Balerinul turbat" vorbeşte despre condiţia artistului, despre viaţa de dincolo de măşti, reflectoare, aplauze, cronici, despre viaţa lângă containere, cu mizerii şi bârfe, intrigi şi invidii. Personajul lui Panfilov ne prezintă pe fiecare dintre noi, pentru că rolul, destinul pe care Mihai Donţu ni-l desfăşoară acolo, pe scenă, este şi al nostru. "Foarte mulţi oameni îşi vor regăsi în acest text o parte din trăirile lor", ne spune Mihai Donţu, regizorul şi singurul actor din spectacolul "Balerinul turbat".Un spectacol în care Mihai Donţu a fost actor, cântăreţ, balerin, sportiv, ziarist, director de firmă, contabil, ministru. Un spectacol care ne-a arătat, prin textul lui Denis Panfilov şi graţie coregrafiei Victoriei Bucun, că viaţa ne trăieşte şi că ea devine, de la un punct, suma tuturor greşelilor personale, indiferent dacă ni le asumăm sau nu.
Spectacolul, a cărui premieră a avut loc pe 20 februarie 2016, nu este despre teatru, nu povesteşte despre cum se surpă sau se ridică ziduri, nici despre proiecte eşuate, finanţe amestecate, bătălii politice, birocraţii sau afaceri. "Balerinul turbat" aduce pe scenă actorul, meseria de artist cu toate negurile ei, dar mai presus de toate vorbeşte despre om. Despre artistul de dincolo de glorie, de dincolo de aplauze. Ne arată un artist istovit, obosit, destrămat sufleteşte, supus umilinţelor, vulnerabil şi bolnav. Artistul, se spune, nu are viaţă personală, dar se înfruptă din tot ceea ce ea, viaţa, îi aruncă în faţă: frică, spaimă, glorie, orgoliu, triumf, pace, război, trădare, infidelitate, foame, durere, trudă. Un tot care, adunat an de an, se transformă într-un bulgăre uriaş sub care, nu de puţine ori, omul-actor sfârşeşte prin a fi strivit.
Iată însă că Mihai Donţu vine şi se aşază stavilă în faţa acestui bulgăre ucigaş. Ne arată şi actorul capabil să zâmbească în mijlocul dezastrului, dornic să creadă în frumos, în şansă, în rolul cel mare ce va să vină. Vom învăţa că noi, indiferent de suntem artişti, mecanici sau măturători, şi oricât de mult am greşit, putem oricând să o luăm de la capăt.
"În general noi ne complicăm inutil viaţa. Tot ce mi s-a întâmplat în viaţă a fost din vina mea şi numai a mea. Că n-am fost atent. Toţi greşim! Fiecare om, fiecare suflet, greşeşte. Da, există un destin, dar există şi greşeli absolut personale. Peste toate domină speranţa: dacă mi se va oferi iarăşi o şansă, o s-o iau de la capăt!", spune Mişa.
Textul lui Denis Panfilov este generos pentru orice actor, pentru că deschide perspective incitante nu doar ca limbaj, ci şi corporale, fără a vulgariza personajul sau a-l expune superficialităţii frivole. Mihai Donţu îşi stăpâneşte bine eroul, îl transformă şi, odată cu el, actorul însuşi traversează etapele prefacerii umane. Or primul pas al acestei primeniri sufleteşti o reprezintă chiar mărturisirea şi asumarea greşelilor. Şi, dincolo de scenă, coborând în spectacolul vieţii, Mişa este primul care are curajul mărturisirii: "După lectura unui astfel de text văd lumea cu alţi ochi. Gândesc altfel! Am învăţat să-mi cer scuze. Am învăţat că pentru a fi respectat trebui mai întâi tu să-l respecţi pe celălalt".
"Balerinul turbat" este despre nebunia lumii în care trăim, spune Lucian Băleanu, cel care a tradus şi adaptat textul lui Denis Panfilov: "...asistăm la o determinare ce ajunge dincolo de fanatism. Bunele intenţii ale artistului sunt înlocuite de ipocrizie, egoism şi cruzime. Lumea dură şi neiertătoare – "teroarea istoriei" – metamorfozează fiinţa fragilă şi delicată a balerinei într-o fiară lipsită de scrupule şi înveninată de ură. Nebunia (turbarea) acesteia devine o nebunie a lumii în care trăim".
Finalul spectacolului, final căruia Victoria Bucun reuşeşte să îi confere măreţia pe care publicul o aştepta, este despre credinţă şi şansa de a o lua de la capăt. Chiar dacă rolul cel mare înseamnă ultimul spectacol al vieţii. Mişcările de un dramatism excelent conturat, cu treziri bruşte ale corpului care se topesc în mişcări lente, sfâşietoare, în atmosfera muzicii ruseşti, cu o scenografie inspirată, au creat un "spectacol în spectacol", dincolo de care Mihai Donţu (şi alături de el fiecare dintre noi) poate rosti: "Mi s-a mai oferit o şansă, o iau iarăşi de la capăt".
Astăzi, Actorul a fost Mihai Donţu. Mâine poate fi şansa noastră de a o lua de la capăt. Avem nevoie doar să ne asumăm greşelile, să ne înţelegem propriile slăbiciuni. "Balerinul turbat" este, până la urmă, un spectacol despre sacrificiu, determinare şi despre puterea de a nu renunţa la vis.
"Când va fi în faţa noastră, pe scenă, machiat şi iluminat sărbătoreşte, amintiţi-vă de ceea ce îi este dat să îndure; într-un fel, şi aceasta înseamnă o înţelegere profundă a artei dramatice", ne spune Karel Čapek, şi astfel vom învăţa să ne privim pe noi înşine, cei ai clipei de faţă, dar să ne acordăm şi şansa şi puterea unui nou început.
