GICA MANOLE
gicamanole.com
Gică Manole a fost profesor de ţară, dascăl de oraş, director de instituţie. Oleacă, chiar şi om politic. Astăzi este istoric şi, peste toate, un grăitor în adevăr. Fără mize personale în afara propriilor percepţii morale, fără sarcini de partid sau obligaţii de sistem, istoricul se manifestă liber, asumat, într-o cutezanţă aproape semeaţă.
A scris cărţi, a jucat fotbal. A avut propriul "turnător", care a caligrafiat pentru Securitate, ani la rând, povestind cum năbădăiosul profesor din Mileanca refuză să construiască şi să promoveze valorile comunismului înfloritor. Peste ani a citit informările pe care turnătorul devenit între timp primar le depusese conştiincios la Securitate. Nu s-a supărat. "A fost un primar bun", spune astăzi profesorul.
A avut parte, în viaţă fiind, chiar şi de un necrolog din partea prietenilor.
În urmă cu mai bine de un an, un ilustru publicist şi scriitor anunţa, din surse internautice, aşadar neverificate, că Dumnezeu tocmai îi făcuse "inimosului Gică Manole" o sărbătorească primire în Împărăţia Sa.
"Gică Manole, profesor de istorie la Dorohoi, era insul care prin prestația sa curajoasă răscumpăra o bună parte din păcatele colegilor și ale profesorilor săi care predau istoria în licee sau universități cu grija de a nu supăra pe nimeni dintre cei declarați sau știuți ca inimici ai Neamului Românesc!…", scria în tristul necrolog dedicat profesorului dorohoian.
Numai că profesorul Gică Manole nu era atât de grăbit să călătorească în mirificele Câmpii Eleusine, chiar dacă, ştiindu-i acribia profesională, curiozitatea scotocitoare, rigurozitatea ştiinţifică, nu ar fi de mirare să plănuiască o "călătorie de documentare" dincolo de Styx, întru apărarea adevărurilor istoriei.
Desigur, vestea este infirmată, într-un final chiar şi verificată prin "surse sigure": profesorul Gică Manole "a trecut pe lângă moarte, dar i-a refuzat invitația. Așa că rămâne mai departe pe ring! Mai are de tras, mai are multe de făcut! De sus de tot, nu i s-a aprobat ieșirea la pensie! Să-i mulțumim Domnului pentru această amânare!", scriu internauţii.
Este născut la 22 aprilie 1953, în Havârna, judeţul Botoşani, din părinţii Cozma şi Zamfira. Urmează cursurile primare la Şcoala Generală Tătărăşeni, iar cele liceale la Darabani. În anul 1972 devine student al Facultăţii de Istorie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, susţinând licenţa cinci ani mai târziu, în 1977.
În 2004 se înscrie la studii doctorale, la aceeaşi facultate, pe care le finalizează în anul 2011, cu susţinerea publică a tezei "Titu Maiorescu – omul politic", obţinând titlul de doctor în istorie, cu calificativul Magna Cum Laudae.
După absolvirea facultăţii se întoarce în lumea satului, unde predă istoria la Şcoala Generală Balinţi, Havârna. Aici rămâne până la finalul anului 1985, cu o întrerupere de un an, când va preda istoria la Şcoala Generală Rediu, comuna Răuseni.
Până la revoluţia din 1989 (de fapt, ianuarie 1990), Gică Manole este profesor la Şcoala Generală cu clasele I – X Mileanca.
Revoluţia din 1989 produce primele schimbări în viaţa de profesorat a lui Gică Manole. La 1 ianuarie 1990, este numit preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională Mileanca, funcţie pe care o ocupă până în luna iulie, când revine la catedră, unde rămâne până în august 1993.
În aceeaşi vară a anului 1993 devine profesor titular la Liceul Teoretic Dorohoi ("Regina Maria"), unde va preda istoria timp de 10 ani, pentru ca din 2003 să funcţioneze în cadrul Colegiului Naţional "Grigore Ghica" Dorohoi.
În luna mai a anului 2009 (până în 2011) este detaşat prin Ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe funcţia de director al Casei Corpului Didactic Botoşani.
Gică Manole publică, împreună cu Ciprian Voloc, cartea "Exorcismul tăcerii. Convorbiri între doi anonimi", volum apărut la Editura Axa, în anul 2002.
În anul 2004 apare, la Editura Ovi-Art, volumul "Ştefan cel Mare", pentru ca un an mai târziu, tot împreună cu Ciprian Voloc, Editura Axa să publice "Exorcismul tăcerii. Morala: eşecul unui concept".
Urmează alte volume, "Memoriile Sergentului Anichitei" (Editura Axa, 2006), "Ispita memoriei" (Editura Axa, 2006), "Istoria, între minciună şi adevăr" (ADI CENTER, Iaşi, 2007), "Exorcismul tăcerii. Responsabilitatea elitei: de la conştiinţă la destin" (împreună cu Ciprian Voloc, Editura GEEA, Botoşani, 2007), "Exorcismul tăcerii (antologie, 1038 pagini)" (împreună cu Ciprian Voloc, Editura GEEA, Botoşani, 2007), "Ştefan cel Mare", ediţia a II-a revăzută şi adăugită (Editura GEEA, Botoşani, 2009), "Memoriile Sergentului Anichitei", ediţia a II-a revăzută (Editura Agapis, Bucureşti, 2011), "Exorcismul Tacerii" (Editura Zona Publisher, Iasi 2013), "Titu Maiorescu" (Editura Cetatea De Scaun,Targoviste 2014), "Tatataraseni – Marturii din Secolul xx" (Zona Publisher , Iasi 2014).
A colaborat la reviste literare şi de specialitate, publicând eseuri cultural-istorice în diferite publicaţii, precum Viaţa, Viaţa Botoşanilor, Clipa Siderală (Chişinău), Hyperion, Absolut Cultural, Intertext, FeedBack, Lykeion (Dorohoi), Editor (Dorohoi), Atitudinea, Europa XXI, Acta Moldaviae Septentrionalis, Luceafărul, Muzeul Vrancei, Convorbiri literare etc.
Este membru al Cenaclului literar "Septentrion" din Dorohoi.
Este distins cu Diploma de Onoare din partea Societăţii pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu" din Cernăuţi (Ucraina), pentru merite deosebite în sprijinirea culturii româneşti din nordul Bucovinei.
Gică Manole nu trebuie răscolit, scotocit, provocat. E de ajuns să îl ascultăm. Să aşteptăm să se manifeste, să rostească şi să umple în adevăr golurile şi găoacele timpurilor pe care cu tot mai multă neîncredere şi teamă le străbatem.
(Florentina Toniţă)
