Au strabatut cantand perioada comunismului, au ignorat atrocitatile vremii, au batut drumurile Romaniei cu chitara in spate.

Erau in culmea succesului pentru ca succesul lor era in cei care nu mai simteau scapare de niciunde. Acum, ei, cantaretii folk, platesc tribut acelui succes.

Unii mai traiesc in umbra vremurilor de atunci, altii s-au retras, mistuiti in uitare...

Folkul ca supravietuire

Fiecare arta are poezia ei. Asa cum poezia picturii este pastelul, poezia muzicii este folkul. Linia melodica, curgand lin ca apa raurilor de campie si textul cuminte, bonom, au facut din muzica folk unul dintre cele mai indragite genuri muzicale.

In trecut, folkul era un fel de revolta sociala la adresa proletcultismului si a culturii precare. In el se regaseau vibratiile interioare ale sufletului constrans sa accepte o arta pentru care nu era pregatit. Azi, cazuta sub povara genurilor comerciale, muzica folk pluteste in deriva pe apele involburate ale tranzitiei.

Priviti, eu sunt vegetarian!

La Botosani, oras pe vremuri remarcat prin numerosii sai interpreti de muzica folk, putini sunt cei care au ramas sa poarte mai departe stindardul acestui gen muzical pe cale de disparitie.

Adrian Jacota este unul dintre cei mai reprezentativi. Ajuns in pragul varstei de 50 ani, Adrian Jacota continua sa scrie muzica folk, chiar daca de interpretat ii vine cam greu fiindca nici vocea nu il mai ajuta la octave ca in tinerete. Mai bine de 5 ani a cantat alaturi de alti interpreti celebri precum Victor Socaciu, Vasile Seicaru, Ducu Bertzi in cenaclul Flacara al lui Adrian Paunescu. Are un noian de amintiri din acea perioada. Unele mai placute, altele mai putin.

Placute erau turneele interminabile prin tara si stadioanele arhipline in fata carora canta. Tot placute erau si onorariile pe care le incasa la fiecare spectacol. Cu mult peste ceea ce castiga marea masa a compatriotilor sai. Nici premiul national obtinut in 1985 pentru interpretare, inmanat personal de Nicu Ceausescu, nu i-a displacut, mai ales ca in spatele sau se afla si o importanta suma de bani.

Azi, retras in schimnicia apartamentului sau din strada Prieteniei, ori facand naveta in Hudestiul de bastina, Adrian Jacota compune in continuare piese folk pentru generatiile ce vin. Daca se vor mai gasi tineri care sa indrageasca aceasta muzica...

Folkul este cea mai frumoasa muzica. O muzica pe care o simti prin toti porii, spune interpretul care odinioara cucerea inimile publicului cu Icoana cu picioare lungi, pe versurile lui Mircea Dinescu.

La partile neplacute ale activitatii sale de cantaret in cenaclul Flacara se inscriu repetitiile obositoare, dictatura lui Adrian Paunescu si acel nefericit eveniment din vara anului 1987 de la Ploiesti, cand, nesocotind previziunile meteorologice, patronul spritual al Cenaclului a tinut mortis ca spectacolul sa aiba loc.

O furtuna necrutatoare s-a abatut asupra stadionului arhiplin, iar busculada care s-a creat la iesire s-a soldat cu morti si raniti. Despre Adrian Paunescu are totusi cuvinte de apreciere pentru modul sau de a promova valorile muzicale si nu numai.

La orice spectacol participau si interpreti locali. Unde intalnea un interpret talentat il si coopta in echipa. Eram la un moment dat peste 50 de interpreti, povesteste Adrian Jacota.

Au fost si evenimente haioase, cu Adrian Paunescu in rolul principal.

Am avut un spectacol, nu mai retin exact unde, chiar in ziua de Paste. Adrian Paunescu a stat mai tot timpul a sala de protocol unde a mancat un miel intreg si un platou cu sarmale, a baut o damigeana cu vin, dupa care a iesit cu o farfurie de salata pe scena din care manca cu mana, spunand: Priviti, eu sunt vegetarian!, isi aminteste cantaretul.

Muzica folk nu va disparea

Chiar si dupa schimbarea de regim, muzica folk a continuat sa fie apreciata la Botosani. In 1991 a avut loc la Saveni chiar si un festival national de muzica folk cu participarea cunoscutului interpret Mircea Vintila.

Atunci s-a remarcat un alt interpret valoros, Vasile Asiminicesei. Exceptandu-l pe Adrian Jacota, retras mai mult in compozitie, Vasile Asiminicesei a ramas singurul continuator al interpretarii muzicii folk.

Prezent mai mereu la intalnirile scriitorilor cu publicul cititor, el asigura fondul muzical al acestor manifestari. Multe piese sunt compuse chiar pe versurile poetilor prezenti. Interpret si compozitor, Vasile Asiminicesei imbina fericit pasiunea pentru folk cu profesia sa de baza, aceea de profesor de matematica si director la Scoala Generala nr. 17.

 De ce mi-e iarna in plina vara/ Si-atat de greu imi e paharul/ Azi ma imbat ultima oara/ Si-ti zic adio pan la anul, sunt cateva versuri din una dintre cele mai apreciate piese ale sale.

Ca si Adrian Jacota, si Vasile Asiminicesei se arata oarecum mahnit vazand cum muzica folk pierde teren in fata altor genuri muzicale, mai comerciale, dar la indemana oricui are la dispozitie un calculator si un aparat de mixaj.

Nu cred ca muzica folk va disparea. Este o muzica longeviva. Celelalte genuri apar si dispar ca meteoritii, a tinut sa dea asigurari Adrian Jacota.

 Inca mai sunt festivaluri, ca Om bun, inca mai sunt monstri sacri ai folkului, trebuie ca si generatia tanara sa inteleaga ca folkul este creat pentru eternitate, a incheiat botosaneanul care mai traieste inca din amintiri. (Aida Roman)