Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, sărbătorită în calendarul ortodox astăzi, 14 octombrie, s-a născut la începutul secolului al XI-lea în satul Epivatos din Tracia. În timpul vieţii, tânăra Parascheva a a vizitat mai multe mănăstiri din Orient după care s-a retras în pustie.
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a născut la începutul secolului al XI-lea, la aproximativ 50 de kilometri de Constantinopol, în localitatea cunoscută astăzi cu numele de Selim Paşa.
Potrivit resurselor religioase, Sfânta Parascheva a fost fiica unei familii bogate care era ataşată de biserică. În cartea „Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva”, apărută în 2012, la Editura Doxologia, se arată că ambii copii ai familiei au urmat calea lui Dumnezeu.
Parascheva s-a îngrijit de soarta copiilor sărmani, iar fratele său, Eftimie, a intrat în viaţa monahală, după 30 de ani de călugărie fiind numit episcop de Madit. Sfânta Parascheva şi-a petrecut copilăria în casa părinţilor săi din Epivatos, pe ţărmul Mării Marmara, fiind deprinsă încă din copilărie cu învăţăturile creştine.
Povestea spune că, la vârsta de 10 ani, auzind citindu-se în timpul unei slujbe Evanghelia după Marcu, Parascheva a decis să-şi împartă hainele săracilor. „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie”, ar fi fost îndemnul care a impresionat-o pe tânăra Parascheva atât de mult, încât şi-a împărţit averea celor nevoiaşi.
Alte consemnări despre viaţa Sfintei Parascheva notează că, tânără fiind, sfânta a fost cerută în căsătorie de mai mulţi tineri, refuzându-i pe toţi. Dorinţa tinerei era să se retragă în pustie şi astfel a plecat de acasă fără să le spună părinţilor săi.
Istoriile arată că tânăra s-a închinat la mănăstiirle din Constantinopol, apoi la locurile sfinte de la Ierusalim, după care s-a retras în pustiul Iordanului. Conform istoricului publicat de creştin-ortodox.ro, sfânta de la Iaşi a dus în pustie o viaţă de rugăciune şi post.
La vârsta de 25 de ani, cuvioasa a fost îndemnată de un înger să se întoarcă la familia sa, după cum arată scrierile părinţilor. Atunci sfânta a revenit în Epivat, unde tradiţia spune că a întemeiat un cămin pentru săraci şi orfani şi a avut grijă de biserica Sfinţilor Apostoli. Doi ani mai târziu, cuvioasa a murit şi a fost îngropată la malul mării.
Trupul cuvioasei a fost dezgropat după ce aceasta li s-a arătat în vis unor localnici cerându-le să fie aşezată într-un loc de cinste. O altă poveste spune că moaştele bine mirositoare ale cuvioasei au fost descoperite după ce alături de ea a fost îngropat un marinar.
Trupul Sfintei Parascheva a fost aşezat în biserica de care a avut grijă. După 200 de ani ele au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Kruşevaţ, Belgrad, Cosntantinopol, Iaşi, Bucureşti şi apoi iar la Iaşi. „Sfintele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost primite de la Patriarhia de la Constantinopol, aduse de domnitorul Vasile Lupu în noua capitală a Moldovei de la Iaşi şi aşezate în Biserisa Sfinţii Trei Ierarhi la 13 iunie 1641. După izbucnirea unui incediu, în noaptea de 26/27 decembrie 1888, în urma căruia sfintele moaşte au rămas neatinse, mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, a dispus mutarea lor în noua catedrală mitropolitană, unde se păstrează până azi”, arată reprezentanţii MMB.
Prima menţiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iaşi apare în „Cartea românească de învăţătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iaşi în 1643. Racla cu moaştele sfintei au fost scoase în procesiune prin ţară de două ori. Prima dată în martie 1944 şi apoi în vara anului 1947. În calendarul ortodox sunt întâlnite patru sfinte care poartă numele de Parascheva. Sfânta Parascheva martirizată în timpul lui Nero, Sfânta Parascheva – Pianiţa, martirizată în timpul lui Diocleţian, Sfânta Parascheva de la Poloţc, fiica cneazului Rogvolod şi Sfânta Parascheva cea Veche, cunoscută şi cu numele de Sfânta Muceniţă Paraschevi.