de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Între a-l urî pe celălalt pentru că e negru și a-l urî pe celălalt pentru că e „bozgor” nu există nicio diferență de fond.
Două mecanisme principale are ura: primul constă în a-l transforma pe celălalt în STRĂIN pentru că nu are ce avem noi (piele, limbă, credință, sex).
Al doilea constă în a-l considera pe celălalt INFERIOR tocmai pentru că nu are însușirile pe care noi le-am definit ca fiind cele ale castei oamenilor superiori (cărora evident că îi aparținem).
Prin urmare, oriunde vedeți în discursurile publice ale oamenilor politici, ale intelectualilor publici sau ale oamenilor de rând insistențe pe deosebirile între ce AVEM NOI și nu au EI sau pe afirmațiile despre cum SUNTEM NOI și nu sunt EI, să știți că ne aflăm în preambulul unui discurs xenofob.
Incultura civică este vizibilă până la stridență în această incapacitate de a ieși din etichete și stereotipuri. Dacă din cușca urii îl salvăm pe singalez ca să-l băgăm pe ungur (sau pe musulman sau pe homosexual), nu facem decât să creăm posibilitatea ca „Ditrău” să se întâmple în orice alt moment.
Sunt foarte puțini, până la urmă, cei care au trecut testul „Ditrău”. Cei de acolo l-au picat toți, fără excepție și într-un mod rușinos, incalificabil și periculos. Românii, deloc puțini, care au găsit un motiv în plus să-i urască pe unguri pentru că aceștia ar fi acum și rasiști, au eșuat și ei lamentabil. Partidele politice mari au ratat și ele testul. Președinția, PNL, PSD fie nu au reacționat, fie au făcut-o târziu, când nu mai conta oricum ce spuneam. Televiziunile vor circ, au avut circ. Și când nu au avut, l-au inventat.
Societatea civilă (adică noi cei care batem din gura în bulele noastre intrigate) rămâne, cu toată neputința ei, singurul loc în care mai găsești urme de raționalitate și echilibru, dar numai așa cum găsești urme de alune în unele produse, provocând alergii restului lumii.
Toleranța nu se învață nici din cărți și nici de la televizor, ci din conviețuire și din ospitalitatea față de cel străin și diferit. Primește-l pe negru, primește-l pe musulman, primește-l pe ungur, primește-l pe homosexual în casa ta, dă-i să mănânce și oferă-i adăpost, fără să aștepți ceva de la el în schimb și pe urmă fă judecăți generale despre cum sunt unii și alții.
Sperând că nu vei mai face asemenea judecăți generale, căci tocmai asta este lecția ospitalității: a învăța să nu mai vorbești la plural despre ceilalți.