O învățătoare i-a cerut ministrului interimar al Educației Rovana Plumb să ia măsuri pentru îmbunătățirea sistemului, subliniind că, deși se dorește calitate în învățământ, "cerințele la adresa cadrelor didactice sunt din ce în ce mai multe, iar acestea nu mai dau randament din cauza oboselii acumulate și a timpului limitat".

Redăm integral conținutul scrisorii:

"Doamnei Ministru Interimar al Educației Naționale Rovana Plumb,

Cu încredere că veți face tot ceea ce este mai bine pentru a îmbunătăți starea actuală a învățământului românesc, vă aducem la cunoștință că profesorii din România sunt sufocați de cantitatea de hârtii pe care trebuie să o facă.

Actul didactic este în colaps. Profesorii nu mai au timp să-și facă orele, să-și pregătească lecțiile, să fie creativi și motivați pentru desfășurarea în condiții optime a procesului instructiv- educativ.

Citește și: Un dascăl s-a revoltat: Nu le pot impune elevilor să învețe varianta masacrată a poeziei lui Topârceanu

Se dorește calitate în învățământ, însă cerințele la adresa cadrelor didactice sunt din ce în ce mai multe, iar acestea nu mai dau randament din cauza oboselii acumulate și a timpului limitat. Lecțiile cu elevii sunt prioritare. Pentru asta ne-am obținut diplomele, pentru asta ne-am ales această profesie, pentru asta mergem zi de zi la școală.

Ne-am umplut de comisii care au rolul doar de a aduna hârtii inutile în niște dosare peste care se așterne praful și uitarea. Ne-am săturat de fenomenul „dosariada” care face departajarea între profesor „bun” și profesor „slab”.

Profesorii buni sunt aceia care nu dorm nopțile căutând soluții pentru a-și determina elevii să vină de drag la școală, profesorii buni sunt cei care tremură pentru fiecare oră pierdută în detrimentul copiilor, profesorii buni sunt cei care nu se duc la concursuri pentru punctaje mari, ci muncesc cu elevii aceia cărora nici destinul nu le-a acordat o șansă.

Fenomenul „dosariada” nu a adus nimic bun în educație, ba din contră, a adâncit și mai mult problemele din sistem. În loc să fie preocupați de calitatea actului didactic și de formarea elevilor, unii profesori sunt nevoiți să alerge după punctaje pentru a-și susține traiul zilnic. Nu punctajele și numărul de hârtii adunate la dosare ne definesc ca profesori de calitate, ci actul măreț din fața elevilor noștri cărora ne-am închinat profesia.

Inspecțiile de tip ARACIP au devenit nocive prin faptul că inventează tot felul de documente care de fapt nu ajută la creșterea calității în educație.

Calitatea în educație va crește strict prin munca efectivă la clasă, prin colaborarea familiei cu cadrele didactice și prin conduita aleasă a elevilor.

Pierdem ore pe platforme, ne distrugem vederea și ne încovoiem pe scaune pentru a face tot soiul de rapoarte și statistici, muncă pe care nu noi ne-am ales-o, ci ne-au impus-o alții. Am obosit. Privim cum învățământul se prăbușește sub noi și maldărele noastre de dosare.

Suntem în era tehnologiei și noi încă tăiem copacii pentru a printa și xeroxa tone de documente care ar putea fi transmise foarte ușor pe site-urile și platformele care le solicită. Avem baze de date. De ce trebuie să facem la infinit aceleași situații, când se pot face o singură dată, iar organismele subordonate ministerului să le preia de acolo, fără a mai abuza de timpul alocat învățării elevilor? Facem o muncă nu dublă, ci înzecită.
 
Întrebați-vă cum se descurcă învățătorii și educatorii care sunt responsabili și membri în comisii răsunătoare, care pierd nopțile pentru a întocmi și aceste hârtii, ca să fie „în regulă” școala sau grădinița! Oare cum or rezista bieții de ei îngropați în materiale pentru clasă, caiete și dosare pentru comisii?

Ce este mai important pentru Ministerul Educației Naționale: EDUCAȚIA elevilor din România sau hârtiile pentru „dosariadă”? Punctajele sau lecțiile de calitate? PROFESORUL sau gradatul? ELEVUL sau comisiile din școli?

Ne dorim ușurarea muncii, mai multă înțelegere din partea celor care ne solicită toate aceste documente, care ar putea fi mai puține și selectate cu mai multă seriozitate.

Ne dorim să fim doar profesori, nu și secretari, să ne întocmim doar planificările și portofoliile personale și să avem mai mult timp la dispoziție pentru a ne ocupa de elevii noștri. Ne dorim să fim mai odihniți și mai zâmbitori, mai puțin împovărați de probleme și mai deschiși către nou. Ne dorim sa fim DASCĂLI de CALITATE. Lăsați-ne să fim ceea ce ne-am ales! Luați-ne de pe umeri povara hârtiilor!

Permiteți-ne să-i învățăm carte pe copii, căci ei sunt viitorul nostru și al acestei țări!
Un învățător din România (Luana R.)”