Sfârșitul lunii decembrie aduce o veste bună pentru locuitorii urbei: a fost repus în funcțiune ceasul de la "A. T. Laurian", cel mai  mare ceas din oraș.

După o perioadă de probe, ceasul funcționează acum cu un mecanism nou, modernizat prin grija unui pasionat, Viorel Grigoraș, iar ora exactă este marcată printr-un fragment din Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu.

"Clădirea veche a Colegiului Național "A.T. Laurian", monument istoric, a fost inaugurată la 3 septembrie 1885 fiind, după spusele lui Nicolae Iorga, elev pe atunci, un adevărat palat în Botoșaniul sfârșitului de secol XIX. Inițial doar cu un etaj, ea a fost incendiată în timpul primului război mondial, în  ziua de 6 decembrie 1917, de către soldații ruși bolșevizați, din frumoasa clădire, care domina mahalaua, rămânând doar zidurile deteriorate. Comitetul de inițiativă pentru refacerea clădirii, Comitetul Școlar format din părinții elevilor, botoșănenii prin donații și cotizații, elevii prin serbările organizate, cu sprijinul nemijlocit al Ministerului Instrucțiunii au reușit refacerea clădirii și deși eram în anii grei de după războiul mondial, au mărit clădirea adăugându-i încă un etaj - al doilea care, se poate observa și astăzi, are o înălțime mai mică - și un acoperiș nou, cu fronton", precizează prof. Ioan Onofrei, directorul adjunct al Colegiului Național "A.T. Laurian.

Elevii au revenit în sălile de cursuri abia în octombrie 1922, "iar pe frontonul clădirii refăcute a fost instalat ceasul pe care îl vedem și  astăzi cu un mecanism inițial cu roți dințate conectat la un clopot care bătea ora exactă. Clopotul avea numărul de bătăi reglat în funcţie de oră și putea fi auzit în tot cartierul, în condiţiile în care circulaţia autovehiculelor şi zgomotele oraşului erau destul de reduse", a completat prof. Ioan Onofrei.

Astăzi a fost înlocuit de frumoasele armonii ale Rapsodiei lui Enescu care se poate auzi, la ora exactă, din difuzoarele instalate în acoperișul  celor două corpuri de clădire.