Nicolae LabiÅŸ a intrat în legendă încă din timpul vieÅ£ii. De la înflăcăratul comunism manifestat la vârsta agitatei adolescenÅ£e, Nicolae se maturizează brusc, simÅ£ind pericolul ÅŸi ferocitatea noilor ocupanÅ£i ai ţării. Era un bun cunoscător al cărÅ£ilor ÅŸi se apropiase deja de cele considerate periculoase de autorităţile comuniste. În 1954, primăvara, este pus în discuÅ£ia organizaÅ£iei Uniunii Tineretului Muncitor ÅŸi se decide excluderea lui din organizaÅ£ie. Era la BucureÅŸti. Intervine în favoarea lui Mihail Sadoveanu, astfel că sancÅ£iunea nu este raportată către organele superioare de partid.
Urmează o perioadă extrem de dură, cu urmăritori la tot pasul, dar ÅŸi cu un joc rece, un război psihologic în care Nicolae LabiÅŸ manifestă o dârzenie de oÅ£el. Într-un local din BucureÅŸti a recitat Doina lui Eminescu, lupta pentru Basarabia, devenise de nestăpânit. Trebuia înlăturat din partid, pe care începuse cu bună ÅŸtiinţă să îl compromită. SperiaÅ£i de temperamentul poetului ÅŸi de urmările izbucnirii unui scandal, comuniÅŸtii nu s-au mulÅ£umit să îl marginalizeze, ci l-eu scos dintre vii.
P.C.R. – Pasărea cu clonÅ£ de rubin!
A murit cu securiÅŸtii la căpătâi, ÅŸopteau la vremea lor voci temătoare de poeÅ£i.
Vine cumplitul accident din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, când Nicolae LabiÅŸ este pur ÅŸi simplu aruncat sub roÅ£ile tramvaiului. Pe patul de spital, îi dictează prietenului său cel mai bun, Aurel Covaci, un poem tulburător, cu titul "Pasarea cu clont de rubin". Era la 10 decembrie, ora 11.00: "Pasarea cu clont de rubin / S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat. / Nu mai pot s-o mangai. / M-a strivit / Pasarea cu clont de rubin. // Iar maine / Puii pasarii cu clont de rubin / Ciugulind prin tarna / Vor gasi poate / Urmele poetului Nicolae Labis / Care va ramane o amintire frumoasa...".
Titlul trimitea la initialele P.C.R., de la Partidul Comunist din Romania, iar clontul de rubin la steaua rosie si la steagul aceluiasi partid.
(foto: Nicolae Labis in seara mortii sale)
Accidentul era o razbunare a partidului. Labis insusi a apucat sa spuna clar ca a fost asasinat. Scriitorul Mihai Stoian consemnează mărturia lui Labiş in volumul "Moartea unui poet": "Din statia de la Piata Balcescu (pe-atunci tramvaiele treceau prin piata) a vrut sa ia un tramvai, nu spre casa, ci spre casa femeii (dansatoarea Maria Polevoi - n.n.), a incercat sa se urce prin fata la clasa a doua, dar cineva l-ar fi imbrancit si, in ultima secunda, s-a prins de gratarul intermediar, dintre vagoane: "Tineam ochii mari deschisi si vedeam cum, din capul meu izbit de caldaram, ies scantei" (transcrierea aproximativa)". Mai tarziu, vatmanul insusi, Mihai Udroiu, i-a marturisit poetului George Teodor Popescu ca Nicolae Labis a fost impins de pe refugiu, ceea ce nu declarase in procesul verbal! Imre Portik consemneaza spusele lui Labis, din spital: "Nu am cazut singur, am fost imbrancit din spate de cineva. N-am avut timp sa ma uit inapoi, pentru ca imbrancitura m-a proiectat, cu bratele ridicate, pe gratarul dintre vagoane". Iar Stela Covaci, sotia lui Aurel Covaci, spune: "Labis nu mai vrea sa scrie lozinci, nu mai dorea minciuna. Era destul de incomod pentru Securitate, avea charisma, har, geniu".
Nicolae LabiÅŸ se stingea din viaţă pe 22 decembrie 1956. Comunismul avea să mai reziste în glorie încă 33 de ani, până pe 22 decembrie 1989.
Moartea lui LabiÅŸ stârneÅŸte furii împotriva partidului. Doi ani mai târziu, prietenii lui LabiÅŸ ajung în puÅŸcării. Printre ei ÅŸi botoşăneanca Stela Covaci, alături de soÅ£ul ei, Aurel. Stela Covaci a urmat cursurile Liceului "Regina Maria" din Dorohoi, în perioada 1950-1954, continuând apoi studiile la Facultatea de Filologie din Bucuresti, secÈ›ia Literatură È™i Critică Literară. Nu a finalizat cursurile universitare. În ultimul an (14 martie 1958) a fost arestată È™i condamnată de comuniÈ™ti, fiind acuzată de delict de uneltire contra ordinii sociale, alături de alÈ›i studenÈ›i apropiaÈ›i poetului Nicolae LabiÈ™. Cutremurător este că în lotul de studenÈ›i arestaÈ›i atunci se aflau mai mulÈ›i botoșăneni. Chiar dacă ei trăiesc È™i astăzi, interesul È™i atenÈ›ia autorităților botoșănene (È™i nu numai) nu par să se îndrepte către aceÈ™ti oameni care au trăit, s-au jertfit È™i au făcut istorie în România acelor ani: este vorba despre Stela Covaci, Florin Constantin Pavlovici, Alexandru Zub.
(foto: Nicolae si sora lui, Margareta)
Mărturisiri în odaia mică
Malini. Casa LabiÅŸ, în urmă cu câÅ£iva ani. Între două odăi mici, întunecate doar cât soarele să străfulgere pereÅ£ii pe rând, din dimineÅ£i în amiezi, surorile lui Nicolae LabiÅŸ, Margareta ÅŸi Teodora. Mă uimeÅŸte tinereÅ£ea Teodorei LabiÅŸ, sora cea mică. ÎnÅ£elegând nedumerirea, împrăştie în jur o jumătate de zâmbet: nu împlinise ÅŸase ani când a murit fratele ei. În încăpere sunt câÅ£iva oameni, pitiÅ£i din cauza vântului de octombrie care dă târcoale căsuÅ£ei.
"În această odaie a scris Moartea căprioarei, când a venit odată acasă. Era după secetă ÅŸi nu aveau ce să mănânce. Sora noastră (Margareta, nota mea) se îmbolnăvise cu adevărat foarte rău. A făcut această poezie ÅŸi a doua zi dimineaÅ£a a plecat să o publice la BucureÅŸti, în ViaÅ£a Românească. În tren s-a întâlnit cu FănuÅŸ Neagu, care venise ÅŸi el în Bucovina pentru a-ÅŸi vizita o soră. FănuÅŸ, am scris o poezie extraordinară, i-a spus Nicolae. S-a căutat în buzunare, poezia nicăieri. FănuÅŸ a râs de el. Păi dacă ai scris-o tu, spune-o! Poezia a găsit-o dimineata Margareta pe pat, a citit-o foarte impresionată ÅŸi i-a trimis-o grabnic, a fost publicată în ViaÅ£a Românească", mărturiseÅŸte Teodora LabiÅŸ.
Ascult ÅŸi parcă odaia se umple cu versuri, cu tristeÅ£i de căprioară rănită. Margareta LabiÅŸ tace, din când în când scoate un oftat. Ea e obiÅŸnuită cu mărturisirile, si apoi, era mai mare ÅŸi amintirile ei cu Nicolae sunt cu mult mai grele.
Teodora LabiÅŸ priveÅŸte pereÅ£ii scunzi ai odăii ÅŸi, deodată, parcă încăperea se face ÅŸi mai mică, ÅŸi mai strâmtă. După mai bine de 10 ani de la moartea lui Nicolae, îÅŸi aminteÅŸte sora cea mică, toată familia se mută la BucureÅŸti, părinÅ£ii fiind amăgiÅ£i de fapt de diriguitorii culturii, aceiaÅŸi care îi purtaseră urma ÅŸi fratelui lor.
"Parintii au plecat din Malini in 67. Rămăseserăm numai noi două, fetele. S-au gândit că eu îmi fac mai bine instrucÅ£ia dacă stau lângă sora mea, la BucureÅŸti, care terminase facultatea. Eu eram elevă la liceu. Noi acolo, ei aici. Două fete mai avem, să stăm langa ele, să avem grijă de ele, a spus tata. Zaharia Stancu era preÅŸedintele Uniunii Scriitorilor atunci. A trecut într-o vară pe aici ÅŸi tata a spus: AÅŸ vrea să mă mut cu fetele la Bucuresti. Nicio problemă, imediat vă fac transferul la BucureÅŸti! Da, dar trebuie să avem unde sta, a spus tata. Nicio problemă, domnul LabiÅŸ, vă dăm casă! Ce faceÅ£i cu casa de la Mălini? Dacă vreÅ£i să o faceÅ£i muzeu, o donaÅ£i statului! Donăm casa, a răspuns tata. Îi vine ordinul să plece in BucureÅŸti. La 1 septembrie, casă ioc! Ne pare rău, nu putem să vă dăm casă în BucureÅŸti! Tata a plătit 10 ani apoi, stând în BucureÅŸti, câte 100 de lei pe lună, rate la casa de la Mălini, pe care o făcuse cu un împrumut, ÅŸi la cea de la BucureÅŸti, pe care o luase cu credit. Un an am locuit într-un apartament în spate la ColÅ£ea, oferit de regizorul filmului despre LabiÅŸ, cu Ilarion Ciobanu si cu Tomozei", spune cu glas împăcat Teodora LabiÅŸ.
Extemporal la Limba română: Scrisoare mamei, de Nicolae LabiÅŸ!
Teodora Labis-Cretu este ingineră, conferenÅ£iar universitar, cu titlul de doctor. Nu a vrut să ia urma poeziei. "Marga era filoloaga. Marga a fost generaÅ£ia lui, a fost tot timpul cu ei. Eu am fost tot mereu mică. Am avut un complex, abia acum realizez, la vârsta asta".
Poate a fugit de amintiri, sufletul nu se vindecase. ÎÅŸi aminteÅŸte ziua în care a decis să iasă din prinsoarea literaturii, atunci când, elevă de liceu fiind, a dat lucrare de control: Scrisoare mamei, de Nicolae LabiÅŸ!
"Eram elevă la liceu la Lazar, în BucureÅŸti. Profesorul meu era Alexandru Mitru (de fapt Pîrîianu). Aveam în clasă o mulÅ£ime de băieÅ£i zvăpăiaÅ£i, printre care ÅŸi Vintilă cântăreÅ£ul (Mircea Vintilă, nota mea). Veniseră de la baschet, ce gălăgie… Intră domnul Pîrîianu, un om cu mare prestanţă, pe care îl iubeam foarte mult. TrânteÅŸte catalagul pe catedră, nervos. NeruÅŸinaÅ£ilor, aÅ£i făcut scandal! Extemporal! ScoateÅ£i o foaie de hârtie pe bancă, lecÅ£ia de zi: Scrisoare mamei, de Nicolae LabiÅŸ!, a tunat profesorul! Era in 1965, se studia deja LabiÅŸ în manual. Am simÅ£it cum 30 de ochi privesc către mine. Am avut sentimentul că se dărâmă tot… Domnul Pîrîianu a realizat ÅŸi a strigat: Teodora! Tu treci la catedră! Eu eram o fire timidă, pacifistă, dar atunci am întrebat: De ce, domnul profesor, nu sunt ÅŸi eu un elev al acestei clase? Treci la catedră ÅŸi tu scrii ce vrei, a spus Pîrîianu. Atunci am decis să nu urmez o carieră la uman. Trebuia să fac ceva ca să nu se asocieze numele meu cu ce fac eu ÅŸi să nu mai trec prin aÅŸa ceva", încheie stins Teodora LabiÅŸ.
Recurs la istoria vie!
Un om, o poveste ÅŸi mai multe destine frânte. O istorie pe care niciodată nu o vom epuiza, un timp al durerii, dar ÅŸi al demnităţii umane. Stela Covaci trăieÅŸte. Alexandru Zub trăieÅŸte. În viaţă este ÅŸi Florin Constantin Pavlovici. Ar trebui, domnilor botoşăneni cu ranguri administrative, să ni-i aduceÅ£i acasă din când în când. BotoÅŸanii, ÅŸi România, trebuie să asculte ÅŸi să înveÅ£e. Åži avem atât de mult de recuperat!
"De câte ori îmi amintesc cum l-au ucis pe LabiÅŸ, mă podideÅŸte groaznic plânsul... Precum aÅŸ revedea crucificarea lui Iisus, martiriul ÅŸi batjocorirea lui Eminescu, ori cum "se sfătuiră, pe l-apus de soare ca să mi-l omoare pe cel moldovan..." (Cezar Ivanescu, in cartea "Timpul asasinilor", scrisă împreună cu Stela Covaci).
"Mi se pare revoltător să nu mă întrebe nimeni cum a fost, când am atâtea documente, când ÅŸtiu atâtea lucruri. Sunt în viaţă! După RevoluÅ£ie mulÅ£i ÅŸi-au arătat adevărata faţă... Sunt dispusă oricând să fac dezvăluiri, dar să fie făcute ÅŸi susÅ£inute!", marturiseste astazi Stela Covaci.
(Florentina Toniţă)
(Foto: Malini, curtea casei Labis. Teodora Labis, prima din stanga. In mijloc, Margartea Labis)
VIDEO:
1.Moartea lui Nicolae Labis, documentar
2.Moartea caprioarei, recitata de Margareta Labis, sora poetului
