Fiecare secvență de timp din ”marea trecere” a fiecărui individ pe Pământ e o fărâmă de istorie, care, uneori, iese ușor din ”cetatea” obișnuitului. Așa am perceput durata orelor de sâmbătă, 25 aprilie 2026, când, invitat fiind, m-am alăturat comunității profesorilor de geografie din zona Dorohoi – Darabani, într-o activitate de cerc pedagogic ”găzduită” de peisajul pitoresc al satului Oroftiana, din comuna botoșăneană Suharău. Întâlnirea, obișnuită, firește, înscrisă în desfășurătorul activităților de profil din fiecare an școlar, a trecut însă de zona rigidă a perfecționării profesionale, devenind incursiune în specificul local, prin prezentări minuțioase, obținute prin studiul individual, dar și prin aplicațiile practice de teren.
Prima parte a evenimentului a fost dedicată comunicărilor științifice, susținute de doi profesori de specialitate. Mai întâi, profesoara Cătălina Radu a realizat la școala din localitate o analiză detaliată a ,,Cadrului natural al comunei Suharău”, în care a punctat particularitățile geomorfologice și climatice ale zonei, oferind colegilor o perspectivă clară asupra resurselor naturale și a modului în care relieful a modelat viața comunității. Apoi, profesorul Alexandru Oanea a completat tabloul geografic cu o dimensiune temporală, evocând o ,,Scurtă istorie a satelor comunei Suharău”. Prezentarea a revelat momentele cheie din evoluția așezărilor, evidențiind continuitatea ființării umane în acest spațiu de frontieră.
Partea a doua a activității ne-a transformat pe toți în exploratori. Sub îndrumarea celor doi dascăli, crescuți sub ”răsuflarea” Prutului, am parcurs un itinerar important pentru patrimoniul local și național. Astfel, troița eroilor de la granița cu Ucraina ne-a reamintit drama românilor din Ținutul Herța și nordul Bucovinei dinspre jumătatea secolului XX, oferind un context geopolitic necesar înțelegerii realității zonei din perspectivă istorică.
Apoi, după ce am tăiat satul de la apus la răsărit, am virat către nord, urcând pe Dealul Doamnei al Oroftianei, un punct strategic, de unde se poate observa dinamica peisajului și intrarea Prutului în Țară, care devine graniță de stat. Dar, piesa de rezistență a fost, de departe, Pădurea Stuhoasa, ce include Rezervația Naturală „Făgetul Secular Stuhoasa”, un obiectiv de un interes științific major, profesorii subliniind un aspect esențial pentru manualele de geografie: Făgetul Secular Stuhoasa reprezintă limita nord-estică a arealului de răspândire a pădurilor compacte de fag din Europa. Dincolo de acest punct, fagul încetează să mai alcătuiască masive forestiere unitare, întâlnindu-se doar sporadic, ca exemplare izolate în alte trupuri de pădure.
Activitatea de la Oroftiana Suharăului a demonstrat că geografia se asimilează temeinic „cu ghetele în noroi” și cu privirea ațintită clar spre orizont. Dincolo de schimbul de bune practici educaționale, evenimentul a reafirmat rolul profesorului de istorie – geografie, ca păstrător al identității locale și promotor al conservării biodiversității, aspect remarcat, între alții, de profesoarele Tatiana Roman, responsabilul cercului pedagogic și de Monica Cîmpanu, directorul Școlii Gimnaziale ,,Gheorghe Coman” Brăești.
Iar concluzia, nerostită, dar vie pentru participanți, a fost că activitățile de cerc pedagogic trebuie scoase din ecuația de ”lemn” a prezentării unor secvențe de lecție și de referate, pe care – negreșit! – nu le ascultă nimeni, în favoarea altor tipuri de activități, de pildă, o drumeție în inima pădurii.
–Ce poți să studiezi în codru, când tu, de pildă, ești profesor de matematică? m-ar putea întreba, ironic, cineva. Că doar n-o să deslușești compoziția frunzei?!
Firește că detaliile despre plante le lăsăm celor de biologie, dar volumul unui arbore doborât de o furtună poate fi calculat și de elevii de la gimnaziu, dacă profesorul de matematică vizează o lecție demonstrativă atractivă (și) cu acest prilej. Iar pârghiile care pot rezulta prin asamblări din ramurile rupte ”cad” lesne la ora de fizică, în vreme ce la chimie se descifrează compoziția solului...
Deși pare ușor amuzantă abordarea, din punctul meu de vedere, la începutul fiecărui an școlar, cadrele didactice trebuie să aibă libertatea deplină de a propune – creativ, atractiv și eficient – structura temelor pentru cercurile pedagogice. Astfel, profesorul devine, într-un mod activ, motivant și original, creator de conținut educațional autentic.
(Un text de Gruia Cojocaru)