Cititorul de internet nu este intotdeauna acelasi cu utilizatorul de taste. Cititorul isi foloseste capacitatea intelectuala, liberul arbitru si libertatea de exprimare intru buna intelegere a informatiei. De foarte multe ori – dar nu indeajuns de des – isi expune public punctul de vedere. De cele mai multe ori, da, sub anonimat. Insa reactia sa la informatia pe care tocmai a receptat-o este la obiect, pro sau contra. Internetul devine astfel o comunitate, un protest colectiv. Bineinteles, sub anonimat.
 
Utilizatorul de taste, in schimb, raspunde doar la anumiti stimuli, la anumite cuvinte, menite sa ii starneasca reactia comandata subconstient. Existenta utilizatorului de taste se desfasoara, de cele mai multe ori, in acelasi sfant anonimat, condimentat deseori cu delicioase improscari, cu usturatoare dojane, uneori si cu incredibile, dar inutile dezvaluiri...
 
Daca protestatarii de pe net sunt anonimi, niciodata, insa, acuzatul nu ramane nenumit. El exista! Trebuie infierat, acuzat, proscris. Arunca cu pietre toti odata, pentru ca niciodata nu exista acel Primul fara de pacat!
 
De multe ori, acuzatul raspunde. Si NU sub anonimat! Atitudinea comentatorilor, culmea, se imblanzeste in acel moment, tonul se aliniaza, dovada ca, in fapt, era nevoie de comunicare. Si comunicarea odata stabilita, dialogul devine uman, decent, constructiv pentru ambele parti.
 
Exista insa comentatorul colectiv, programat sa tasteze indiferent de ora, anotimp, informatie. Atmosfera se incinge incontrolabil in campaniile electorale. Spectacolul este uneori grandios, alteori grotesc! Utilizatorul de taste are singura misie de a posta direct proportional cu adversarul.
 
Si aici este vorba despre o comunitate. Oamenii (aproape sa scriu anonimii!) se recunosc dupa nick-uri, se saluta, se intreaba de sanatate. Culmea, chiar daca se injura si se blagoslovesc, dupa un timp isi simt lipsa! Pentru ca prezenta unora fara ceilalti nu are farmec, jocul nu mai e joc!
 
De ce, totusi, liberi fiind, oamenii aleg anonimatul pentru a se exprima? De ce, intr-o societate democratica, libertatea devine subversiva?
 
Si facem referire in special la comentariile acuzatoare. Este ca si cum injuri un om urland la el dintr-o padure, la adapostul marelui anonimat. Cel strigat se va trezi in mijlocul cetatii aratat cu degetul, improscat cu noroi si stalcit de pietre.
 
Numai ca padurea, in timp, va deveni din ce in ce mai populata. Incetul cu incetul, ni se va parea firesc sa traim acolo, la adapostul copacilor, urland din toti rarunchii.
 
Al cui va fi orasul, pe mainile cui lasam cetatea? Asa este, de cele mai multe ori aveti dreptate sa va suparati, sa strigati, sa aruncati cu pietre. Dar haideti sa ne intoarcem in cetate si, cate putin, sa umplem padurile cu cei care au gresit, au mintit, au promis si au distrus.
 
Sa facem din ei marii anonimi! Nu trebuie decat sa ne asumam gesturile, sa ne justificam supararile si sa devenim responsabili de vorbele noastre!



(F. Toniță)

 

Vezi si In 20 de ani vom fi un popor semianalfabet, semiinteligent, lovit de debilitate!