Când vorbim de gospodărirea unui oraÅŸ, ne gândim cel mai des la primărie sau la relaÅ£iile privilegiate pe care le-ar putea avea cu guvernul în speranÅ£a unei finanţări generoase. Dar oare este logic să afirmăm că tăria unei comunităţi stă în conducătorii ei sau în ÅŸefii lor de partid de la BucureÅŸti?

Îm primul rând, o comunitate e puternică ÅŸi fericită în măsura în care, păstrând proporÅ£iile, se aseamănă unei familii unite în care fiecare membru îÅŸi asumă responsabil atât datorii, cât ÅŸi drepturi. Nu putem fi un oraÅŸ în care să ne placă să trăim dacă vom fi mereu în poziÅ£ia de cerÅŸetori, implorând clemenţă de la primărie sau de la guvern sau strigând după niÅŸte drepturi care întârzie să fie respectate de conducători. Dacă vom trăi mereu cu senzaÅ£ia că bunăstarea noastră depinde în primul rând de bunăvoinÅ£a altora, nu vom dobândi niciodată încrederea ÅŸi responsabilitatea necesare acelei demnităţi sau mândrii pe care alÅ£ii le au. Mândria de a fi botoşănean nu poate veni dintr-o alocare bugetară, ci din satifsacÅ£ia iniÅ£iativei ÅŸi a lucrului bine făcut. De noi înÅŸine!

În al doilea rând, BotoÅŸaniul pe care mi-l doresc ar trebui să lupte cât mai eficient cu izolarea. El ar trebui să nu-ÅŸi piardă oamenii înstăriÅ£i în suburbii înfiinÅ£ate pe teritoriul unor comune învecinate, pentru că asta ar duce impozitele lor departe de oraÅŸul unde, de fapt, trăiesc, în timp ce sărăcia ÅŸi infracÅ£ionalitatea ar creÅŸte în oraÅŸ, întărindu-le bogaÅ£ilor convingerea că au făcut bine să plece. De asemenea, BotoÅŸaniul ar trebui să lupte cu izolarea sa faţă de zonele invecinate, amintind de vremurile când prosperitatea venea tocmai din calitatea târgului de centru comercial; un oraÅŸ cu spatele la zidul Uniunii Europene nu poate prospera, aÅŸa că BotoÅŸaniul ar trebui să fie mai strâns legat de CernăuÅ£i ÅŸi de BălÅ£i, în acelaÅŸi timp în care ÅŸi-ar îmbunătăţi drumurile spre Suceava ÅŸi IaÅŸi.

În fine, oraÅŸul din vis ar trebui să găsească o cale de comunicare ÅŸi negociere între categoriile de oameni din el. Oamenii nu ar trebui să se mai împartă orbeÅŸte în portocalii, roÅŸii ÅŸi galbeni, după apartenenÅ£a politică, ci să caute mereu colaborarea celor dispuÅŸi să se implice; nu ar trebui ca bugetarii să arate dispreÅ£ faţă de cei din mediul privat, în timp ce oamenii de afaceri uită că a contribui la bugetul de stat e o chestiune de bun simÅ£ ÅŸi responsabilitate faţă de comunitatea din care s-au ridicat. Poate cel mai important, botoşănenii ar trebui să rupă izolarea cu trecutul lor, să se aplece cu interes asupra lucrurilor care îi unesc ÅŸi fac din acest loc unul special – e drept că nu toate tradiÅ£iile pot fi salvate iar unele nici nu merită, dar sunt ÅŸi dintre acelea care ar putea să ne îndreptăţească să Å£inem din nou fruntea sus.


prof. dr. Ovidiu Aniculaese
C.N. "A.T. Laurian" Botosani

 


Nota Redactiei: Campania "Botosaniul in care vreau sa traiesc" are drept scop promovarea ideilor si sustinerea lor in vederea implementarii unor noi viziuni asupra orasului in care traim, viziuni pe care le dorim a fi constructive si aplicabile in viitorul apropiat sau mai indepartat. Din acest motiv, rugam insistent sa comentati cu decenta materialele publicate in cadrul acestei campanii, evitand in acest sens vendetele politice, mai ales ca aprecierile dumneavoastra ii vor ajuta pe organizatori sa stabileasca premiile campaniei, pe data de 23 aprilie!