La Botosani, nici nu se mai poate discuta de zona industriala. Orice medalie are reversul ei, iar marile fabrici si-au dat una cate una obstescul sfarsit, sacrificate pe altarul economiei de piata mult dorite. Din obiectivele ce reprezentau odinioara un scop in viata si o sursa pentru multe familii, mai bine de jumatate si-au inchis portile. Iar cele care au supravietuit sa falfaie fanionul epocii de mult apuse au ramas cu o zecime de oameni in campul cu flori al muncii.
Vremuri demult apuse
Pana in 1961, Zona Industriala a municipiului nu luase inca amploare. Se intindea pe o suprafata destul de mica, ce nu depasea actualul Spital de Recuperare Sfantul Gheorghe
. Abia dupa aceea a inceput, realmente, invazia
epocii comuniste, a construirii in stil hei-rup-ist. Rand pe rand si-au facut aparitia mandrete de intreprinderi menite sa situeze proletariatul la loc de cinste.
Plafarul sau intreprinderea de plante medicinale, cum i se mai spunea, depozitele cooperatiei de consum, UJCM, Fabricile de Lapte si-au deschis portile botosanenilor dornici sa castige un ban cinstit. In jurul anilor 1970 au inceput marile constructii in zona industriala. S-au ridicat Electrocontactul, Fabrica de Suruburi, Filatura, Fabrica de Mobila, Izolatorii si Fabrica de Cauciuc- IATC (pe locul fostului SMA al orasului Botosani). Catamarastiul era la timpurile respective comuna si singurul lucru cu care se putea lauda era casa veche de apa, fiind pazita ca ochii din cap pe motive de securitate. Au fost construite apoi PECO, Fabrica de Betoane.
Aisbergul industriei botosanene, isi aminteste actualul vicepresedinte al Consiliului Judetean Botosani, Constantin Contac, martor al dezvoltarii comuniste, s-a manifestat in anii 75-85, dar in mod deosebit pana in 80 a fost de varf. Se construia foarte mult. Se angajau oameni, se aducea multa populatie de la tara, s-au dublat locurile de munca. Ajunsesera la Electrocontact cam vreo 12.000 de muncitori, la Textila vreo 6.000. Prin 80 s-a infiintat Integrata, singura fabrica din Europa de prelucrare a inului si canepei. Lucra numai cu America si pentru export. Apoi s-a deschis Firmelbo, fosta Melana, care prelucra firul sintetic. S-a construit SNC, fabrica de nutreturi combinate
, insira Constantin Contac ceea ce a constituit odinioara speranta multora dintre botosaneni.
Vremuri demult apuse, dupa care multi simt astazi un sentiment de nostalgie. Bine a mai fost odata si nu ii putem condamna. Nu nostalgie pentru regimul comunist, ci dupa industria facuta tandari pe parcursul anilor.
Radiografia industriei botosanene
Daca e sa iei la analizat fabricile botosanene te apuca jalea. Electrocontactul, mamutul industriei botosanene, a ajuns azi in moarte clinica. Din 12.000 de muncitori, din care doar 800 ingineri, daca mai trudesc in prezent vreo 200. La momentul Revolutiei erau 5.500, insa parca o mana nevazuta si-a propus sa termine cu industria botosaneana. Si chiar a reusit, ajutata cu simt de raspundere de rapacii vremurilor. Decesul Electrocontactului i se datoreaza
in mare parte actualului director Gabriel Chiriac.
Electrocontact a murit definitiv si banuiesc chiar intentionat a fost omorata. Faceau niste piese pentru Uzina 2 de la Cernavoda, o parte din instalatia electrica pentru Casa Poporului, dar acum lichideaza tot. S-a infiintat Electro Alfa, care a preluat toate comenzile Electrocontactului, inclusiv muncitorii mai valorosi. Vechea intreprindere a pierdut contractele. Sunt foarte putini si iar sunt datori
, spune unul dintre numerosii merceologi ai unitatii.
Fabrica de Izolatori sau Alcoor-ul tot dintr-o prostie a murit. Era cea mai tare fabrica de izolatori din estul Europei care functiona pentru industria energetica si s-a inchis din cauza prostului management.
SC Forma, fosta Forja, de utilaje agricole, a supravietuit mai multa vreme pe apele involburate ale tranzitiei de piata. A inventat la un moment dat tractorasul minune. Unul l-a cumparat Adrian Nastase pe cand era prim ministru si al doilea l-a dat Andreea Marin la Surprize, surprize
. In rest nu au mai vandut niciunul. Cand au vazut ca nu prea mai au ce sa produca, muncitorii s-au apucat de copt vinete, ardei si gogosari pentru zacusca, la forja. Acum, unitatea e vanduta ca fier vechi de indieni.
Fabricile de lapte nu mai functioneaza demult, dupa ce s-au inmultit in judet unitatile de prelucrare a laptelui si nu se mai renta sa aduci la Botosani.
Fabrica de Mobila a mai trait o perioada gratie olandezilor ce importau mobila de la noi, Romania si Ucraina fiind singurele din Europa care isi mai permiteau sa taie padurile. Ei de fapt luau mobila pentru lemn. Cand s-a terminat si cu taiatul mobilei (sa tinem cont ca sotul directoarei de la fabrica de mobila era seful Directiei Silvice din Botosani) a murit si interesul. Acum unitatea functioneaza la un sfert din capacitate.
Lucra mobila pentru Rusia. Erau cele mai avantajoase contracte de la export, o mobila jos palaria. A fost inchisa din neglijenta si acum se vinde cu bucatica. Au distrus tot. Este unul care mai lucreaza tamplarie si usuca scandura, folosind cuptoarele si compresoarele, luate din ce nu s-a distrus cu totul acolo
, spune Constantin Contac.
SC Arca sau fabrica de cauciuc a fost si ea la fel de prost gandita din cauza savantei de renume mondial care vroia industrie chimica in fiecare oras din Romania. Mai mult a fost amplasata si langa Spitalul de Recuperare. Aduceau materie prima de pe la Ramnicu Valcea si Buzau, faceau produsele la Botosani si le vindeau in Valea Jiului. Era o mare cheltuiala cu transportul. Era si normal sa moara. Acum s-a transformat intr-un morman de moloz.
Fabrica de Suruburi sau Mecanica mai functioneaza desi nici la jumatate din capacitatea de odinioara. Toate suruburile erau folosite la celelalte intreprinderi, care s-au inchis. Iups sau Mecanexul, unde lucrau aproape 1.000 oameni produce la o capacitate infima. Panourile publicitare, o serie intreaga de produse din tamplarie metalica, renumitele pompe, motoarele de presiune, cismelele stradale, cele mai moderne banci din fonta pentru export au ramas azi doar o amintire.
La IUPS puteai sa dai comanda de orice fel de pinioane, ax-uri sau modele de piese care veneau in angrenaj. Astazi nu mai este nimic.
Firmelbo mai functioneaza cat de cat pentru ca produce si vinde in afara judetului. Textila a cazut la pamant. Era prost organizata de comunisti. Toata productia mergea in sectorul de export CAER, zona Europei de Est.
Se si fura mult. Toti treceau cu braul infasurat cu material. Acum multi regreta vremea comunismului fiindca nu mai au de unde fura
, spune o fosta angajata, azi la pensie.
IAS Catamarasti printre primele de acest gen din tara e vanduta pe bucatele, pentru fel de fel de joburi.
* Cifrele nu sunt deloc imbucuratoare pentru botosaneni. Industria e la pamant sau mai bine zis, aproape inexistenta. Conditie in care si viata e asa cum e. Locuri de munca ioc, salarii la fel. La noi nu se intampla nimic. Suntem intr-o situatie geografica foarte proasta in sensul ca ne invecinam cu moldovenii si ucrainenii, cu care nu prea facem comert. Pana la vest avem drum lung. Orice investitor care vine aici spune ca infrastructura e proasta si nu are interes. Intr-o zona cum este Botosaniul, nimeni nu face nimic
, dupa cum bine spune liderul CNSLR Fratia
Botosani, Stefan Tarca. Singura sansa sunt programele guvernamentale, alocate direct judetului, astfel incat acesta sa le poata ajunge din urma din punct de vedere economic. Insa, deocamdata, judetul de unde se agata harta-n cui nu prezinta interes nimanui. (Aida Roman)
