La 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, botoșănenii se simt astăzi mai mult cetățeni ai Uniunii Europene decât români. Nu vorbim despre politicieni, organismele de forță sau aristocraÈ›ia bugetară. Vorbim de botoșănenii È™i moldovenii simpli, plătitorii de impozite, oameni care nu-È™i mai văd legat viitorul de această È›ară, oameni despre care toate oficialitățile refuză să vorbească doar pentru a-È™i ascunde incompetenÈ›a.
Pentru că pachetul de mobilitate al UE le permite să locuiască È™i să muncească în oricare din cele 28 de stat ele UE, cei mai mulÈ›i chiar au părăsit România pentru un trai mai bun. Neoficial, jumătate din populaÈ›ie a părăsit România, judeÈ›ele Moldovei fiind cele mai afectate de migraÈ›ie. Acesta este contextul în care ar trebui să învățăm să spunem adevărul, aÈ™a cum este el, fie că ne place sau nu. Iar statisticile sunt în aceste zile mai mult decât elocvente.
După 161 de ani, cele două zone care formau principatele Moldovei ÅŸi al Ţării RomâneÈ™ti, sunt acum mai separate ca niciodată, spun analiÈ™tii Frames. Unirea celor două principate a însemnat întregirea României, dar, de fapt, vorbim de o condamnare la sărăcie È™i subdezvoltare a întregii Moldove.
Dacă vreÈ›i să È™tiÈ›i exact cum erau moldovenii acum 160 de ani, atunci ar trebui să fim foarte atenÈ›i la ceea ce spunea I.C. Brătianu. La unire, Moldova, de fapt, stătea mult mai bine ca număr de târguri, reÈ›ea de transport, sau din punctul de vedere al eficienÈ›ei administraÈ›iei.
„Cine dintre noi de dincoace de Milcov a vizitat Moldova a văzut că Moldovenii sunt mult mai înaintaÈ›i în agricultură. Interesele lor materiale sunt mult mai dezvoltate decât dincoace de Milcov.
Acolo toÈ›i proprietarii, afară de puÈ›ine excepÈ›iuni, îÈ™i cultivă singuri proprietățile, ei le exploatează, ei faci comerciu. Fiecare om cu puÈ›ină inteligență în Moldova este agricultor, este industriaÈ™ È™i această activitate a producÈ›iunei face onoare părÈ›ii de dincolo de Milcov. (…)” scria I.C. Brătianu. (fragmentul a fost identificat de M. Chiper).
După 161 de ani, un studiu făcut de analiÈ™tii Frames arată că nu a existat moment în istoria României în care diferenÈ›a economică dintre principatele Moldovei ÅŸi al Ţării RomâneÈ™ti să fie atât de mare. În unele zone, vorbim de prosperitate. În altele, cele din Moldova, despre o sărăcie lucie.
BucureÅŸtiul ÅŸi Ilfovul se afla la un nivel de prosperitate comparabil cu Occidentul, în timp ce judeÅ£ele Moldovei au ajuns polul sărăciei din Uniunea Europeană.
Dacă privim datele statistice, vedem cum București-Ilfov a realizat anul trecut un PIB de 276,3 miliarde de lei, adică aproape un sfert din PIB-ul național de 1.040 de miliarde de lei.
La polul opus, judeÈ›ele BotoÈ™ani, Suceava, IaÈ™i, Bacău È™i NeamÈ›, care formează Regiunea de Nord-Est, au realizat împreună mai puÈ›in de jumătate din această sumă - 107,1 miliarde lei. TendinÅ£a se va menÅ£ine ÅŸi în acest an, potrivit estimărilor, ba chiar s-ar putea adânci discrepanÅ£ele economice!
Cauzele È›in în principal de lipsa investiÅ£iilor. Pentru conducerea de la BucureÅŸti, Moldova nu a fost niciodată o prioritate, spun analiÈ™tii. Nu au fost direcÅ£ionate investiÅ£ii, nici nu s-au făcut drumuri moderne, iar administratorii locali au reuÅŸit să se impună cu prea puÅ£ine proiecte de succes, ÅŸi acelea doar în oraÅŸele mari. Da, politicienii locali, toÈ›i, la grămadă, indiferent de partidele din care fac parte.
În anii 90, Moldova devenise polul lohn-ului românesc, dar treptat, pe măsură ce salariul minim a crescut, È™i aceste business-uri s-au închis, forÈ›a de muncă a început să emigreze masiv spre Occident È™i în zonele mai bogate din È›ară.
Lipsa infrastructurii È™i scăderea puternică a forÈ›ei de muncă în Moldova s-au văzut È™i în nivelul scăzut al interesului pentru afaceri.
Astfel, dacă în 2008 în cele cinci judeÈ›e din Nord-Est se înfiinÈ›au peste 15.000 de firme È™i PFA-uri, în 2019 abia dacă au trecut de 13.000. La 30 noiembrie 2019, la Registrul ComerÈ›ului erau înregistrate puÈ›in peste 100.000 de societăți active în toată Moldova, față de peste 220.000 câte erau numai în Capitală.
De partea cealaltă, Bucureştiul a concentrat cele mai mari investiţii. A atras investitori, politici publice, facilități care au adus o creștere economică substanțială, care au atras ca un magnet forța de muncă. Așa s-a ajuns ca, potrivit datelor BNR, București-Ifov să atragă investiții străine directe de 49,2 miliarde de euro la nivelul anului 2018, iar județele din Nord-Estul țării de nici măcar două miliarde de euro.
Un alt indicator de comparaÅ£ie constă în salarii. Acestea indică bunăstarea populaÅ£iei.
În BotoÈ™ani È™i Vaslui, de exemplu, salariul mediu net a crescut, din 2014 până în prezent, cu numai 1.300 de lei, la 2516 lei.
În acelaÈ™i timp, în BucureÈ™ti, venitul mediu net a ajuns anul trecut la aproape 3.950 lei, cu 1.500 de lei mai mult.
Singurul oraÅŸ din Moldova care se apropie timid de BucureÅŸti este IaÅŸul. Acolo, salvarea a venit de la mari companii de IT care ÅŸi-au dezvoltat centre în zonă. A fost ajutat È™i de faptul că este un mare centru universitar, cu mii de studenÈ›i. Astfel, salariul mediu net a crescut la aproape 3.100 de lei în 2019, cu un avans aproape identic în cifre reale cu BucureÈ™tiul. E drept, È™i Capitala este o insulă de bunăstare în partea aceasta de È›ară, având în vedere că multe judeÈ›e din apropiere, precum Giurgiu È™i Teleorman se află pe ultimele locuri în ceea ce priveÈ™te calitatea vieÈ›ii.
Nici zonele din vestul ţării nu o duc foarte bine, sunt doar câteva centre care au adunat investiÅ£ii ÅŸi s-au dezvoltat, cum ar fi oraÅŸele Cluj, TimiÈ™, BraÈ™ov È™i Sibiu. Restul judeÈ›elor se zbat, de asemenea, în sărăcie.
Este deci, nevoie de o nouă unire, a programelor politice ÅŸi naÅ£ionale. VoinÅ£a politică va cântări greu în acest sens, iar mediul privat nu poate face faţă tuturor provocărilor atât timp cât de la centru nu i se oferă posibilități de dezvoltare, mai spun analiÈ™tii. Nu discursuri sforăitoare, nu jigodisme prin hotărâri de guvern care să avantajeze o regiune sau alta.
Sau, e nevoie ca moldovenii sa forÈ›eze schimbarea de atitudine politică a BucureÈ™tiului, È™i să impună un plan real de dezvoltare, folosind pârghii de putere autentice.