"Sclav" este un termen dur, poate nu cel mai potrivit pentru a te referi la fiinta umana. Cu toate acestea, activitatile zilnice sunt cele care ne transforma, vrand-nevrand, in sclavi ai societatii, ai rutinei, ai tehnologiei, ai internetului, ai dispozitivelor care ne fac viata mai usoara, dar nu si mai frumoasa. Tocmai de aceea, astazi m-am gandit sa citim impreuna un text care, desi scris la jumatatea secolului trecut, descrie cu exactitate conditia omului din zilele noastre. Un text trist, dar plin de adevaruri. Un text la care te poti intoarce negresit de fiecare data cand cauti raspunsuri, cand simti ca totul in jur este mecanizat, pana si sentimentele si emotiile. 

"Masinile nu tolereaza lipsa de ordine. Masinile nu tolereaza anarhia, lenea si indolenta omeneasca. N-ai voie sa te gandesti la altceva. Masinile te sanctioneaza daca o faci. Toata atentia trebuie sa-ti fie la robot, la camaradul tau, lucratorul tehnic, care iti aduce lada si ti-o intinde.

Robotul nu se poate schimba dupa om. Tu trebuie sa te schimbi si sa-ti coordonezi miscarile dupa el. Asa e si firesc, fiindca el este un lucrator perfect, iar tu, nu. Niciun om nu e lucrator perfect. Numai masinile sunt. La ele trebuie sa privim, ca sa invatam cum sa muncim. Invata de la masini disciplina, ordinea in miscari si continuitatea in munca. Cand ai sa le poti imita perfectiunea, ai sa fii un lucrator de clasa-ntai.

Omul este un lucrator inferior. Cum poti tu sa stai alaturi de o masina? E o jignire, o impietate fata de masini, care sunt perfecte (…)

----

Sclavul tehnic este servitorul care ne face zilnic mii de servicii. El ne impinge automobilul, ne aprinde lumina, ne toarna apa pe maini cand ne spalam, ne face masaje, ne spune lucruri care sa ne amuze cand intoarcem butonul aparatului de radio, face sosele, taie muntii. Sclavul tehnic s-a dovedit mai ordonat si mai putin costisitor decat sclavul uman. (..)

Invatam legile si limbajul sclavilor nostri – in consecinta, ale sclavilor tehnici – ca sa-i conducem mai bine. Totodata, renuntam pe nesimtie la calitatile si la legile noastre omenesti. Ne dezumanizam, adoptand modul de viata al scalvilor tehnici. Primul simptom al dezumanizarii omului este subevaluarea lui. Omul se apreciaza pe el insusi si pe semenii lui dupa criterii tehnice, ca element inlocuibil. Societatea contemporana, care cuprinde un om la fiecare doua sau trei duzini de sclavi tehnici, trebuie sa fie organizata, ca sa functioneze, dupa legile tehnice. Nu mai e o societate create suta la suta dupa necesitatile naturii umane, ci una ridicata pe necesitatile tehnicii. De aici incepe drama.

Oamenii se trezesc obligati sa traiasca si sa se comporte dupa legi straine celor umane. Cine nu respecta legile masinii – devenite legi ale societatii – este sanctionat. Omul, care traieste in minoritate, devine cu timpul o minoritate proletara. El este exclus din societatea careia ii apartine, dar in care nu se mai poate integra, fiindca nu ii permite conditia lui umana. De aici rezulta un sentiment de inferioritate si dorinta de a imita masina, de a se lepada de caracterul lui de fiinta umana, care il tine departe de centrul activitatii sociale.

Dezumanizarea continua sub diferite forme: renuntarea la sentimente, reducerea relatiilor sociale la ceva categoric, precis si automat, cum sunt relatiile intre piesele unei masini. Ritmul si limbajul sclavului tehnic este imitate in relatiile sociale, in administratie, in arte – pictura, literatura, dans. Oamenii devin papagalii sclavilor tehnici.

De aceea evenimentele sunt dramatice. Ciocnirea dintre cele doua realitati – tehnica si umana – s-a produs. Sclavii tehnici vor castiga lupta. Se vor emancipa si vor deveni cetateni tehnici ai societatii noastre. Oamenii vor ajunge proletarii unei societati organizate dupa cerintele si natura majoritatii cetatenilor ei, adica a cetatenilor tehnici.

Pana la urma, oamenii nu vor mai putea locui in societate cu natura lor omeneasca. Vor fi socotiti ca egali, uniformi, si vor fi tratati dupa aceleasi legi care se aplica scalvilor tehnici, fara nicio concesie fata de natura lor diferita. Se vor face arestari automate, condamnari automate, distractii automate, executii automate. Individul nu va mai avea dreptul la existenta si va fi ridiculizat ca un piston ori alta piesa de masina care ar vrea sa duca o existenta separata. Revolutia se va intinde pe intregul pamant. Nu ne vom putea ascunde nici in paduri. Nici in insule. Nicaieri. Va fi sangeroasa. Nicio natiune nu se va putea apara. Toate armatele din lume vor fi alcatuite doar din mercenari care se vor bate pentru consolidarea unei societati tehnice, unde omul nu mai are ce cauta cu natura lui de om. Pana acum, armatele luptau pentru cuceriri de noi teritorii si bogatii, pentru chestiuni de mandrie nationala, pentru interesele private ale regilor sau ale imparatilor, de jaf ori de marire. Toate astea erau scopuri omenesti. Acum, soldatii vor lupta pentru interesele unei societati in care ei nu mai au voie sa traiasca decat la margine, ca proletari. Cred ca este cea mai neagra epoca din istoria omenirii. Niciodata nu a fost omul mai neluat in seama si mai dispretuit.

Omul va fi tinut in lanturile societatii tehnice un timp foarte lung. Dar nu va muri in lanturi. Societatea tehnica poate crea confort, nu insa si spirit. Si fara spirit nu exista geniu. O societate lipsita de oameni de geniu dispare. Societatea tehnica, care se instaureaza acum in locul celei occidentale si care va cuceri intregul pamant, va pieri si ea. (…)

Ora 25! Acesta este timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie; chiar Mesia daca ar veni, ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma ora. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala. Ora exacta!...".

 

(fragment din romanul "Ora 25", de Constantin Virgil Gheorghiu)

 



avocatnet.ro