Românii au luat cu asalt statele Europei și nici nu dau semne că se vor mai întoarce vreodată în România, altfel decât să-și vadă părinții, cât mai sunt în viață.

Depolitizarea informațiilor despre statutul financiar al românilor plecați în alte state și publicarea frecventă a diferitor indicatori de către Oficiul European de Statistică (Eurostat), scot la iveală diferențe imense între statutul unul cetățean din țările statelor Europei și România, și explică tot mai argumentat motivele migrației.

Cazul vacanțelor pe care și le permite un cetățean care muncește cu normă întreagă în Europa timp de 11 luni și vacanțele pe care și le permite un român care muncește cu normă întreagă în România, pare un nou indicator care explică inclusiv de ce educația dată de părinți copiilor este pro-migrație, iar migrația tinerilor este din ce în ce mai mare.

Aproape o treime (29%) dintre rezidenţii cu vârsta de 16 ani sau mai mult din Uniunea Europeană nu-şi puteau permite anul trecut să îşi cumpere măcar o săptămână de vacanţă o dată pe an departe de casă, cel mai ridicat procentaj de persoane în această situaţie fiind înregistrat în România, cu 54%, arată datele publicate luni de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Procentajul a scăzut gradual din 2010, când 39% dintre europeni nu-şi permiteau să plătească pentru o săptămână de vacanţă anuală departe de casă. Totuşi, în urma restricţiilor introduse anul acesta pe plan global pentru a stopa extinderea pandemiei de coronavirus (COVID-19) şi a închiderii frontierelor, această tendinţă de scădere se va opri probabil în acest an.

În rândul statelor membre UE, majoritatea românilor (54%) nu îşi putea permite anul trecut să îşi cumpere o săptămână de vacanţă pe an departe de casă, ei fiind urmaţi de greci (49%), croaţi (48%), ciprioţi (45%) şi italieni (44%), explică Eurostat.

În contrast, numai 10% dintre suedezi nu îşi puteau permite acest lucru anul trecut, ei fiind urmaţi de danezi şi luxemburghezi (ambii cu 11%), finlandezi (12%), nemţi şi austrieci (ambii cu 13%).