Angajații care au copii în România vor avea un program special de muncă, adaptat la nevoile pe care le au părinții atunci când își cresc copiii.   

România va trebui să se supună unei Directive a Uniunii Europene care vrea să încurajeze părinţii să rămână în câmpul muncii, dar care obligă firmele să le creeze un program flexibil angajaţilor cu copii.

Aceasta a fost aprobată în luna august a anului 2019, iar România şi toate celelalte state membre au termen până la august 2022 să transpună actul european în legislaţiile naţionale.

CITEȘTE ȘI: "Rezultatele alegerilor din Ungaria. Tisza a obținut două treimi din Parlament și v..."

 

„Pentru a încuraja lucrătorii care sunt părinţi şi îngrijitorii să rămână în câmpul muncii, aceşti lucrători ar trebui să poată să-şi adapteze programul de muncă în funcţie de necesităţile şi preferinţele personale. În acest scop şi având în vedere nevoile lucrătorilor, aceştia au dreptul de a solicita formule flexibile de lucru în scopul de a-şi adapta modurile de lucru, inclusiv prin utilizarea, acolo unde este posibil, a unor formule de muncă la distanţă, a unor programe de lucru flexibile sau a unei reduceri a timpului de lucru pentru acordarea de îngrijiri”, arată textul Directivei.

Astfel, statele membre vor trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrătorii cu copii de până la o anumită vârstă, de cel puţin opt ani, precum şi îngrijitorii, au dreptul de a solicita formule flexibile de lucru în scopuri de îngrijire, susţine Bruxelles.

„Atunci când au copii, femeile lucrează, de obicei, mai puţine ore în locuri de muncă remunerate şi petrec mai mult timp îndeplinind responsabilităţi de îngrijire neremunerate. Faptul de a avea o rudă bolnavă sau aflată în îngrijire s-a dovedit, de asemenea, că are un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă în rândul femeilor, unele femei ieşind complet de pe piaţa muncii”, se arată în textul Directivei europene cu nr. 1.158/2019.

Angajatorii trebuie să ia în considerare solicitările de formule flexibile de lucru şi să răspundă acestor solicitări, într-un termen rezonabil, ţinând cont atât de propriile necesităţi, cât şi de necesităţile lucrătorului. Angajatorii vor fi obligaţi să motiveze orice refuz al unei astfel de solicitări sau orice amânare a acestor formule.