Mihaita Enache, alaturi de colega lui de la Cheia Sol, Viviana Sposub
Nascut in anul 2000, pe 27 octombrie, Mihaita a devenit cunoscut inca de cand era la gradinita.
"Imi place muzica si am inceput s-o studiez inca din clasa I la Liceul de Arte Stefan Luchian, unde am intrat printre primii la sectia pian", povesteste viteazul scolar.
La gradinita a castigat Trofeul Micul Print. Apoi au urmat alte spectacole, succese si aplauze. Nu l-au naucit, dimpotriva. A inceput sa munceasca mai mult, tot mai mult. Acum activeaza in Grupul Cheia Sol, sub indrumarea Oanei Puscasu, si nu pare sa dea inapoi de la nicio provocare.
MIhaita a mai castigat premiul al II-lea la Festivalul judetean Stelutele cantecului si dansului, in 2007, si premiul I la Concursul Arlechin.
"Cea mai mare realizare a mea de pana acum o reprezinta participarea la emisiunea Vreau sa fiu vedeta, de la Antena 1, unde am ajuns in finala", marturiseste Mihaita Enache.
Povestea vietii, incurcata, dar cu final fericit, nu ii este povara, ci doar il ajuta sa constientizeze faptul ca Dumnezeu i-a daruit o viata cum fratii sai nu pot sa aiba. O viata pe care Mihaita este hotarat sa o traiasca frumos si cu folos.
"Am cinci frati, dar nu locuiesc cu mine, pentru ca mama si tata m-au parasit la nastere. Am avut insa noroc de o familie care m-a iubit cu adevarat. Sunt ambitios si voi studia muzica pentru ca in urmatorii ani sa pot castiga premii mari la festivalurile la care voi participa", spune Mihaita.
Domnica Druc, cea careia Mihaita ii spune mama, este doar un asistent maternal, insa un om cu inima mare. Prin mana sa au trecut pana acum cinci copilasi abandonati in valtoarea vietii de adevaratii parinti. Acum, Domnica este iar Mama. Are doi baietei: Mihaita si Danut, pe care ii iubeste neconditionat.
Domnica Druc a lucrat ca macaragiu. O munca grea, de grupa I, in turnatorie la IUPS. Munca ce a propulsat-o la pensie la 50 ani. De atunci s-a dedicat in totalitate copiilor. Pentru ea, munca de asistent maternal este un har de la Dumnezeu si nicidecum o simpla sursa de a-si asigura leafa.
Pe Mihaita l-a luat pe 21 martie 2001. Avea 5 luni jumatate. Era in Spitalul de Copii. De dupa zabrelele patutului, aproape ca nici nu se zarea mogaldeata. Cand l-a dus acasa, sotul si copiii nu ii dadeau mari sanse. Era cat motanul familiei, Piti. Totusi, Domnica nu s-a dat batuta. Dragostea a fost cea care si-a spus cuvantul. Azi Mihaita este un copil frumos, ager la minte, talentat. Mandria parintilor de suflet. Asa cum si-ar dori orice parinte.
"Mihaita a avut 3,3 kg la nastere. Atunci cand l-am luat din spital avea 3,150. La 5 luni si jumatate el scadea. Cand l-am adus acasa, sotul meu s-a speriat. I-am facut baita la ora 2 ziua. Si a dormit de la 3 la 6 dimineata. Am pus cutia de chibrituri si lumanarea pe masa macar sa nu moara asa. A mancat intai 250 grame de lapte cu biscuiti. Noaptea pe la 11 s-a trezit si a inceput a marai smecheranul. I-am dat iar lapte de la spital si l-a dat jos din gura. Era pretentios", spune cu mult drag Domnica, privirea alunecandu-i duios spre smecheran, azi o frumusete de baiat. A fost foarte bolnavior si a avut mult de munca, dar satisfactia e pe masura.
Pentru ca acum o minune de copil, care se pregateste pentru inca un an de scoala, ii zambeste ingereste in fiecare zi. Si nu e putin lucru!
STIRI BOTOSANI ureaza boboceilor care pasesc in prima zi de scoala, dar si tuturor scolarilor mari si mici, sa intre cu incredere in noul an scolar, sa aiba parte de rezultate frumoase, de succese, si sa se bucure din plin de anii copilariei!