Mai ales în weekend, poezia este o plăcere desăvârșită pentru mulți dintre noi, așa că o nouă poezie ajunsă pe adresa de e-mail a redacției vede lumina din ochii cititorului. Vă dorim lectură plăcută.
***
ŞTIU SĂ PLÂNG
de Ciubotariu Mihaela
Se răstoarnă-n mine ploaia, printre gene tremurânde,
Şi îmi eşti aşa departe, într-un orizont absent,
Plin de cețuri îmi e gândul și mă pierd prin atlantide,
Stau corăbii de regrete eșuând la mine-n piept.
Acum știu să plâng albastru, chiar de viața mi-e amară,
Când trei iaduri se-ncovoaie sub povara de păcate,
Cu –aripi largi trec infinitul ce mă urcă sus, pe scară,
Lângă nori cu ochii negri ce-mi transform ziua-n noapte.
Nu știu unde să te caut, poate-n cea din urmă ploaie,
Sau în lacrima răsfrântă pe obrazul meu cuminte,
În copacul ce păzește cerul tău și se îndoaie,
Când în inimă ne bate soarta mult prea multe ținte.
Câte mâini au stat căuș chiar în podul palmei tale?
Câte buze s-au topit în sărut de rămas-bun?
Cine te-a privit când somnul lin te cuprindea agale?
Numai eu ți-am fost o piatră, așezată colo-n drum?
Uneori mai trec prin mine iederi albe, curgătoare,
și simt ochii cum se-afundă în tristețe fără de seamăn,
și mi-e frică, chiar mi-e frică, gândul meu să nu te-omoare,
când iubirea se ascunde într-un dor de umblet reavăn.
Parc-aș vrea să fii în toate, să te aflu în nimicuri,
Să te-alung din mintea mea și apoi cu nerv să caut,
Între cețuri răsfirate, peste al durerii zvâcuri
Când trec lanuri către vară, sau te-ascund iubiri în flaut.
Să-mi ajungi o veșnicie te împart în mici fărâme,
Când din lume voi pleca cerșind ultimu-ți sărut,
Chiar de știu că-n urmă numai dragostea rămâne,
Te –aș iubi peste lumină, căci apusul m-a durut.
Știu să plâng așa cum plânge-n hohote tăcerea,
Ispășindu-ți colo-n ceruri pe vecie adierea.
***
Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.
Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)