Încă dinainte ca FC Botoșani să devină revelația Superligii în prima parte din acest sezon, sosirea grecului Giannis Anestis la moldoveni, în 2024, a produs uimire, iar jocul lui, imediat, a devenit o revelație. Un portar care cucerise trofee cu AEK Atena și IFK Goteborg, fără accidentări majore în carieră, venea la Botoșani și impresiona în mod constant.
După salvarea de la retrogradare din vară, la care a contribuit în mod considerabil, s-a consacrat drept un reper de nivel înalt în parcursul echipei lui Leo Grozavu spre vârful clasamentului. I-a pus pe jar pe atacanții și antrenorii adverși cu reflexe uluitoare, plasament de clasă și meciuri de colecție.
Un fotbalist rar, construit pe valori și principii. Dar cine e, totuși, omul, personajul de 34 de ani, din spatele cifrelor care l-au dus pe Giannis Anestis în Echipa Anului 2025 în Superliga? Aflăm dintr-un interviu acordat publicației ProSport:
„Când simți că oferi încredere coechipierilor și fanilor, ai primit cel mai mare compliment”
-Giannis, cum ai primit vestea că evoluțiile tale te-au propulsat în poziția de Portarul Anului 2025 în Superliga?
-Un moment de foarte mare mândrie pentru mine, care m-a făcut fericit, firește, și pe care sunt onorat să îl trăiesc. Ca portar, totdeauna depinzi foarte mult de evoluțiile jucătorilor de câmp. Această distincție mă motivează să continui să muncesc și mai mult, să rămân concentrat, deoarece constanța este elementul cel mai important. Iar eu am o vorbă: cine muncește cu adevărat, primește!
-În vară, după ce ai evitat retrogradarea cu FC Botoșani, te gândeai că poți să ajungi la această performanță individuală?
-Să fiu sincer, nu! După un sezon atât de greu precum cel trecut, obiectivul principal a devenit fixarea unei stabilități și îmbunătățirea noastră ca echipă. Nu aveam în minte atunci performanțe individuale. Dar am avut încredere în munca mea și, pas cu pas, lucrurile au început să evolueze pentru echipă, la fel și pentru mine. Iar asta face ca această realizare să capete și o semnificație mai profundă pentru mine.
-Care crezi că este calitatea ta principală ca portar?
-Una dintre cele mai importante e reprezentată de calmul cu care intru în fiecare meci și pe care reușesc să mi-l păstrez indiferent de desfășurarea partidei.
-Ce te-a făcut să alegi FC Botoșani în 2024, în continuarea unei cariere în care fuseseră nume impresionante precum AEK Atena sau IFK Goteborg?
-Uneori, cele mai importante lucruri sunt proiectul în sine și încrederea pe care o primești, nu numele! La acel moment, ca și acum, FC Botoșani mi-a arătat încredere și mi-a oferit un rol important. Asta a contat și contează enorm pentru mine.
-Și ce te-a făcut să continui la Botoșani și din vară, după evoluții deja foarte bune, apreciate, care te-au adus inclusiv pe radarul altor echipe românești?
-Eu sunt un adept al continuității. Când faci parte dintr-un grup în care crezi cu adevărat, se naște o forță care îți dă confirmarea că poți obține lucruri cu adevărat frumoase împreună. N-a fost deloc o decizie dificilă pentru mine! Cunoșteam clubul, felul în care funcționează iar fiecare om de aici, de la staff tehnic până la conducere, mi-a arătat constant încredere. Așa că mi-a fost foarte ușor să semnez un nou contract!
„Ortodoxia Moldovei m-a ajutat, prin credința mea…”
-Primele trei sfaturi sau reguli, prin prisma întregii tale experiențe, pe care le-ai împărtăși unui portar foarte tânăr, la început de carieră?
-Să creadă în el însuși, să muncească foarte mult și să nu renunțe nici măcar o dată.
-Știu că Dumnezeu și credința în El sunt foarte importante pentru tine. Cât te-a ajutat în acest an faptul că ai trăit într-o țară ortodoxă, cu multe biserici și mânăstiri, așa cum e și Grecia natală?
-Credința m-a ajutat foarte mult, în special în momentele dificile. Să trăiesc într-o țară ortodoxă precum România și, în special, ortodoxia Moldovei mi-a fost de ajutor în clipele de îndoială, înainte de meciuri sau după meciuri dificile, să pot rămâne cu picioarele pe pământ și recunoscător prin credința mea. Spiritual, m-am simțit mai aproape de casă. Și mi-am reamintit prin credință că fotbalul e important, dar viața și valorile sunt mai mari decât fotbalul.