Florica Lavric
Din nefericire, numele Florica Lavric este astăzi necunoscut acasă, la Botoșani. Într-un județ care a dat țării campioni de talie mondială, de la Sanda Toma, Elisabeta Lipă sau Doina Ignat, până la tânăra și nu mai puțin excepționala Simona Radiș, nimeni nu mai amintește astăzi de cea care, în urmă cu 40 de ani, scria istoria sportului românesc: Florica Lavric.
Florica Lavric s-a născut în Copălău, pe 7 ianuarie 1962, și s-a stins pe 20 iunie 2014, la București. A activat la cluburile sportive Onești, Viitorul, Steaua București, iar în perioada 1982–1987 a fost componentă a lotului național feminin de canotaj al României.
A fost campioană olimpică la Los Angeles, de două ori vicecampioană mondială şi de nenumărate ori pe podiumul balcanic şi naţional. A fost componenta unei echipe extraordinare, alături de Maria Fricioiu, Chira Apostol, Olga Bularda şi Viorica Ioja.
Florica Lavric şi-a încheiat cariera în 1987, din cauza unei meningite, iar ulterior s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar. S-a stins pe 20 iunie 2014, după o lungă luptă cu boala.
Suferința sportivei a fost una greu de imaginat. Cu trei ani înainte de a murit a fost operată. Timp de șase luni a avut speranțe că totul va fi bine, tratamentul dădea rezultate. Însă brusc starea de sănătate s-a deteriorat, iar tratamentele nu şi-au mai făcut efectul. Cancerul s-a extins la ficat, apoi ca cap.
1984. Jocurile de legendă!
August 1984, Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Pentru prima dată în istoria canotajului românesc, fetele din România câștigau TOT: Simplu şi dublu vâsle, patru vâsle şi 4+1 rame. În barca de 4+1 se aflau Maria Fricioiu, Chira Apostol, Olga Bularda, Viorica Ioja şi Florica Lavric.
Când a fost selectată în lotul clubului sportiv de la Oneşti, Florica nici măcar nu ştia să înoate. Atunci erau 80 de fete. Au rămas doar şase. Titlul suprem avea să vină greu, după ani întregi dedicaţi sportului. Ani în care Florica ar fi vrut să se oprească. Şi nu o dată. Ceva mai presus de durere şi de oboseală a oprit-o.
Poate destinul care ştia mai bine decât ea că numele de Florica Lavric trebuia să fie legendă. Una încă vie atunci, dar uitată de timp şi de timpuri. În trei minute, 19 secunde şi 30 de sutimi, pe 4 august 1984, s-a consumat o viaţă, s-a scris o pagină de istorie.
Astăzi, Sala Sporturilor din comuna Copălău poartă numele marii campioane:
