Suntem saraci sau doar neputinciosi sufleteste? Raluca Petras, fetita bolnava de leucemie care impresiona prin zambetul cu care isi sfida chinul si boala, a ajuns printre ingeri.
In urma cu doi ani, sute de oameni au pus banut langa banut, inima langa inima, pentru a ajuta un copil de numai 8 ani sa faca o operatie care i-ar fi dat sansa la viata. Raluca suferea de leucemie. In anul 2008, in Ajunul Craciunului, am vizitat-o pe Raluca acasa, in Poiana, comuna Vorona. Chipul luminos si zambetul Ralucai nu spunea decat ca vrea sa traiasca. Impresiona insa atasamanentul fetitei fata de prietenii ei cei mai buni, din sectia spitalului din Iasi unde Raluca facea chimioterapie. Printre jucarii si medicamente greu de suportat, copiii isi intelegeau cel mai bine durerea.
"Se intampla deseori, cand ne intoarcem la spital, sa gasim cate un patut gol, al unui copil care a ajuns printre ingeri", povestea mama fetitei. In aceasta vara, in spitalul din Iasi s-a mai eliberat un patut, cel al Ralucai Petras, care s-a stins in ziua de 22 iulie 2010, la numai 10 anisori.
Nu stim cine anume ar fi putut salva acest copil, insa in mod clar nu societatea, ci statul roman trebuie sa poarte aceasta responsabilitate.
INGERI PE PAMANT, CU MAMA IN CER!
Vestea ca Raluca a devenit inger a coincis cu o alta, la fel de trista: doi copii au ramas mai saraci de suflet dupa ce mama lor a fost rapusa de boala. In luna martie a acestui an, doi copii stateau in fata unei sali arhipline, cu ocazia spectacolului "Destinatar Mama", prezentat pe scena Teatrului Mihai Eminescu de Asociatia Cheia Sol, a carei presedinta este Oana Puscasu. Atunci, in preajma zilei de 8 Martie, actorul Marius Rusu citea, alaturi de Viviana si Robert, urmatoarea scrisoare pe care cei doi copii o transmiteau mamei lor, prezenta in sala:
Draga mama,
Astazi, cand toti colegii nostri de la gradinita si de la scoala au scris felicitari pentru mamele lor, noi nu am stiut ce sa scriem... doamna ne-a dictat sa scriem ca iti dorim sa fii fericita, dar noi nu am vrea decat sa fii sanatoasa, pentru ca fericita te vom face toata viata. Ne dorim sa te mai avem alaturi de noi si la anu, si peste doi ani, atat cat vrea Dumnezeu. Ne dorim sa te vizitam atunci cand vei avea nepoti, ne dorim sa vii sa ne vezi la serbarile noastre, sa iti cantam, sa iti spunem poezii....de ce tocmai mama noastra trebuie sa fie bolnava? Chiar daca ai stat mai mult in spital, noi tot ti-am facut un martisor si ne-am rugat sa facem rost de banutii pentru transplantul de care ai nevoie. O sa ne vindem jucariile noastre si o sa ne ajunga banii, vei vedea ! Avem incredere ca te vei face bine, pentru ca doar o mama avem si nu am putea sa crestem fara ea. Te iubim ! La multi ani, alaturi de noi! Viviana si Robert
Dupa numai cateva luni, mama celor doi micuti se muta in alta lume, lasand singuri doi copii alaturi de tatal care nu mai stie cum sa faca fata durerii. Sotul Laurentei Corneschi, din Oneaga, comuna Cristesti, plecase de cativa ani in strainatate, pentru a aduna banii necesari sa isi intretina familia. Vestea ca sotia s-a imbolnavit l-a adus ca un fulger in tara, iar bruma de agoniseala s-a risipit repede pe spitale si medicamente.
Laurenta, la numai 30 de ani, a fost diagnosticata cu Limfom Hodgkin cu scleroza nodulara, ea avand nevoie de transplant pentru a supravietui. Din pacate, starea avansata a bolii, lipsa banilor si, mai ales, gandul ca nu isi va vedea copiii crescand, au invins-o pe Laurenta, care a murit in urma cu aproximativ o lun.
Amintesc aici cu mare amaraciune faptul ca inaintea Sfintelor Sarbatori Pascale, moment care coincidea cu finala unui mare concurs TV, despre care se spunea ca este unul dintre cele mai vizionate din Romania si care impresiona tocmai prin implicarea in cazuri sociale, am transmis situatia celor doi copii. Nu ceream ajutor pentru Laurenta, probabil ca pana si ea insasi se impacase cu destinul ei, ci pentru cei doi copii, care traisera in ultimii doi ani in aceeasi casa cu sumbrul spirit al mortii. Copiii meritau un ultim Paste de poveste alaturi de mama lor. Amaraciunea vine din faptul ca producatorii emisiunii au transmis ca este un caz mult prea grav, morbid, si ca telespectatorii nu trebuie sa fie "traumatizati" de astfel de situatii dramatice.
In urma cu cateva ore am aflat ca familia Laurentei a inaintat o cerere pentru ajutor de inmormantare la Primaria Cristesti, cerere care a fost insa respinsa, intrucat Laurenta nu figura in baza de date ca ar fi contribuit la sistemul de asigurari sociale.
Sotul, ramas sa creasca cei doi copii, cel mic in varsta de numai 5 ani, doar impreuna cu bunica micutilor, se gandeste ca singura solutie este sa ia din nou calea strainatatii, micutii urmand sa fie crescuti de bunica lor. Un caz pe care viata l-a rezolvat cum s-a priceput. Un caz lasat pe margine pentru ca acesti copii au avut nefericirea de a avea o mama bolnava si de a fi in afara sistemului!
Raluca Petras ne va ramane in suflet cu zambetul ei si curajul in fata mortii. Viviana si Robert au de infruntat de acum o viata grea. Cum se numeste oare tara care nu isi mai poate (supra)vietui copiii?
(F.Tonita)
