Sfânta Mare Muceniță Irina este pomenită în calendarul creÈ™tin-ortodox, pe data de 5 mai. Sfânta Irina din Maghedon a trăit È™i a pătimit în secolul al IV-lea. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare muceniÈ›e care i-au apărut sfântului Serafim din Sarov, precum È™i călugăriÈ›ei Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestire din 1831.
Sfânta Irina a fost singura fiica a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniţă Irina s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope. Când a împlinit ÅŸase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere. A fost închisă în acest turn, împreună cu 13 fecioare, o învăţătoare cu numele Caria ÅŸi cu Apelian, un bătrân înÅ£elept.
Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi aÅŸa, ci Irina („pace”), ÅŸi vei fi multora scăpare ÅŸi adăpostire ÅŸi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian ÅŸi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la creÅŸtinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creÅŸtinism. A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împăraÅ£i. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu ÅŸerpi ÅŸi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniţă întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei ca ÅŸi când trupul ar fi fost de marmură. AcelaÅŸi rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă ÅŸi a dat drumul ÅŸuvoiului, nădăjduind că aÅŸa fecioara muceniţă se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie ÅŸi nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruţă ÅŸi a pus să fie mânată că un animal cale lungă dincolo de cetate. „Cu adevărat sunt că o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rostit muceniÅ£a, alergând legată în urmă torÅ£ionarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis ÅŸi i-a înghiÅ£it pe chinuitori. SupravieÅ£uind tuturor torturilor, mulÅ£i păgâni au lepădat păgânismul ÅŸi au alergat la Hristos crezând ÅŸi botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetăţii, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele ÅŸi mulÅ£i din popor, văzând această, au crezut în Hristos ÅŸi s-au botezat. În cele din urmă, Sfânta Muceniţă Irina s-a întins într-un sicriu ÅŸi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. AÅŸa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.
Sursa: crestin-ortodox.ro
Irina este un prenume feminin care provine din grecescul Ειρήνη (Eirene), numele zeiÈ›ei păcii în mitologia greacă. Numele de „Eiran” sau „Elre na” erau populare în Grecia Antică, acestea având o semnificaÈ›ie clară deoarece erau derivate din substantivul „eire ne” care înseamnă „pace”. În mitologia greacă, „Eire ne” era una dintre cele trei fiice ale lui Zeus si ale lui Themis, care ocroteau natura È™i păzeau locaÈ™urile cereÈ™ti din Olimp.