Sfânta Mare Muceniță Irina este pomenită în calendarul creștin-ortodox, pe data de 5 mai. Sfânta Irina din Maghedon a trăit și a pătimit în secolul al IV-lea. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare mucenițe care i-au apărut sfântului Serafim din Sarov, precum și călugăriței Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestire din 1831.
Sfânta Irina a fost singura fiica a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniţă Irina s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope. Când a împlinit şase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere. A fost închisă în acest turn, împreună cu 13 fecioare, o învăţătoare cu numele Caria şi cu Apelian, un bătrân înţelept.
Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi aşa, ci Irina („pace”), şi vei fi multora scăpare şi adăpostire şi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Trecerea sa la creştinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creştinism. A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împăraţi. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniţă întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei ca şi când trupul ar fi fost de marmură. Acelaşi rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă şi a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie şi nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruţă şi a pus să fie mânată că un animal cale lungă dincolo de cetate. „Cu adevărat sunt că o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rostit muceniţa, alergând legată în urmă torţionarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe chinuitori. Supravieţuind tuturor torturilor, mulţi păgâni au lepădat păgânismul şi au alergat la Hristos crezând şi botezându-se.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetăţii, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele şi mulţi din popor, văzând această, au crezut în Hristos şi s-au botezat. În cele din urmă, Sfânta Muceniţă Irina s-a întins într-un sicriu şi i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.
Sursa: crestin-ortodox.ro
Irina este un prenume feminin care provine din grecescul Ειρήνη (Eirene), numele zeiței păcii în mitologia greacă. Numele de „Eiran” sau „Elre na” erau populare în Grecia Antică, acestea având o semnificație clară deoarece erau derivate din substantivul „eire ne” care înseamnă „pace”. În mitologia greacă, „Eire ne” era una dintre cele trei fiice ale lui Zeus si ale lui Themis, care ocroteau natura și păzeau locașurile cerești din Olimp.