În sâmbăta dinaintea Rusaliilor, românii prăznuiesc Moșii de Vară, sau Sâmbăta morților, iar în toate bisericile ortodoxe sunt oficiate slujbe pentru pomenirea tuturor celor care au trecut în neființă.
Biserica Ortodoxă a consacrat sâmbăta, ca zi de pomenire a morților. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate în mod special pomenirii generale a morților: Sâmbata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a Infricosatei Judecați) și Sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfânt (Sâmbata Rusaliilor).
Ambele zile poartă în popor și denumirea de "Moși" (cea dintâi: "Moșii de iarnă", cealaltă "Moșii de vară"), pentru că în ele facem pomenirea parinților, moșilor și strămosilor noștri cei adormiți.
Biserică îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo "adormiți", termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existența în alt mod de existența. Hristos îi va dărui cuvântului "adormit", înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casă lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plângeți; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecată particulară, în urmă căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferința, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecată Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferința. Ortodocșii se roagă pentru cei morți, pentru că au credința că prin rugăciunile lor, sufletul pentru care se roagă ne va ajunge la Judecată universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup.
În Sâmbăta Morților gospodinele împart colivă, colaci, fructe, sarmale, orez cu lapte și vin. Conform specialiştilor în Etnografie, multe localități din Bărăgan au păstrat vie o tradiţie moştenită de pe vremea dacilor, care îi îndeamnă să împartă vase de lut, iar de cozile acestora să lege ciorchini de cireşe şi flori de tei sau trandafiri albi, în memoria celor care nu mai sunt printre noi.
Dacii considerau că astfel de ofrande reprezintă legături între viața pământeană și cea veșnică. De asemenea, există o serie de lucruri despre care bătrânii avertizează că trebuie evitate în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, pentru că aduc ghinion.
Tradițiile respective transmit că nu se mătură, pentru a nu le intra praf în ochi sufletelor celor morți, deoarece stau în spatele ușilor până de Rusalii, când se vor înălța la cer, după săvârșirea Liturghiei, conform obiceiurilor.
Este interzis și aruncatul gunoiului afară, pentru că se spune că în felul acesta poate ajunge la morți, în locul mâncării și băuturii pe care le așteaptă.
Nu este recomandat dormitul afară, mersul la fântână sau la răscruce de drumuri, pe motiv că cerul este plin de spiritele celor trecuți în neființă, care au fost eliberate în Joia Mare, potrivit tradițiilor.