În fiecare an, la data de 5 mai, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Mare Muceniță Irina.
Irina este singură fiica a lui Liciniu, regele cetățîi Maghedon. Irina trăia într-un turn de mari înălțimi, zidit de tatăl acesteia, împreună cu alte treisprezece fecioare. Irina avea multă avere în slujba ei iar toate obiectele erau făcute din aur. Iar când se împliniseră șase ani de când fu așezată acolo, primind învățătură de la un bătrân pe nume Apelian, fiindu-i permis de Liciniu să între la Irina.
Într-o bună zi, Irina văzu cum veni la ea o porumbița care adusese în cioc o ramură de măslin pe care mai apoi o pune pe masă. Mai apoi, apăru și un vultur aducând o cununa din flori pe care o pune pe masă. În acest timp, la altă fereastră apăru un corb care puse un șarpe pe masă.
Se miră când văzu toate aceste lucru, gândindu-se ce oare ar fi putut însemna. Astfel, se decide să îl întrebe pe Apelian care îi spune că: porumbița reprezintă nevoință gândului ei, ramură de măslin este pecetea lucrurilor și deschiderea botezului, vulturul cu cununa reprezintă biruință prin bunătate în timp ce corbul care adusese șarpele însemna necazul și reaua ei pătimire. Pe scurt, îi tâlcuiește și îi arată ei necesitatea muceniciei pe care o va îndură pentru Mântuitor. Se mai spun și alte preamărite pentru Irina.
Se spune că a primit numele de Irina prin chemare de înger, iar în loc de Penelope îngerul îi oferă numele de Irina, învățând-o totodată credință lui Hristos, spunându-i că, cu ajutorul ei foarte multe suflete se vor putea mântui. De asemenea, se spuen că veni la dansa Timotei, ucenic al lui Pavel, care avea să o și boteze. Iar când toate aceste lucruri s-au adeverit, Sfânta Irina a zdrobit idolii tatălui sau, aruncându-i pe jos.
Pentru aceste lucruri este cercetată de rege, care poruncește că fiica lui să fie călcată de cai. Totuși, un miracol se întâmplă iar unul dintre cai, în loc să o strivească pe muceniță se repezeste asupra regelui, trântindu-l jos și omorându-l. Se elibera din legături, iar la rugămintea credincioșilor prezenți face rugăciune, inviindu-l pe rege, care a ajuns să creadă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos alături de alți trei mii de oameni. Totu aceștia au primit botezul, în timp ce regele a decis să renunțe la împărăție alegând să își petreacă restul viețîi în turnul pe care l-a construit pentru fiica să.
Mai apoi, locul împăratului este luat de Sedechie, perioada în care sfânta este obligată să aducă jertfă idolilor și să li se închine. Iar pentru refuzul ei este aruncată într-o groapă adâncă alături de șerpi veninoși însă va scapă nevătămată după ce rămăsese acolo timp de patru zile. Ulterior, Irina este supusă la torturi inimaginabile însă bunul Dumnezeu nu permite că sfânta să fie vătămată. Iar pentru îndârjirea și convingerea în Dumnezeu de care a dat dovadă, opt mii de oameni au decis să urmeze calea cea dreapta.
După ce Sedechie este înlăturat de pe tronul de împărat, Savorie, fiul sau, împreună cu oastea cu care îl scoase pe tatăl sau din împărăție, îi ia locul. Intampinandu-l pe Savorie înaintea cetățîi, Sfânta Irina îl orbește atât pe împărat cât și pe oșteni prin rugăciunea ei. Tot prin rugăciune îi face pe aceștia să își recapete vederea. De dată această, regele și ostașii o supun pe Irina la nenumărate chinuri. Însă, Dumnezeu făcu un nou miracol iar pământul se despărți și înghiți multe slugi de-ale tiranului. Cei rămași în viață trec la credință creștină. Totuși, tiranul refuză să creadă în Dumnezeu, astfel că îngerul Domnului îl lovi și îl ucise pe loc.
Eliberată, sfânta umblă prin cetate, săvârșind minuni mari și multe, mergând și în alte cetăți să propovăduiască cuvântul Domnului și să săvârșească minuni. Pentru aceste lucruri este supusă la foarte multe chinuri însă de fiecare dată rămânea nevătămată.
Și se odihnește Irina întru Domnul la Efes, în cea de-a cincea zi a lunii mai.
Sursa: calendarulortodox.ro