Biserica ortodoxă îl cinstește, vineri, 11 iunie, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei, numit adesea doctor „fără-de-argint”.
Sfântul Luca al Crimeei este un sfânt al veacului nostru, fiind mai întâi medic al trupului (chirurg) iar mai apoi medic al sufletelor (arhiepiscop).
Numit adesea drept doctor "fără-de-arginți", Sfântul Luca al Crimeei a fost un ierarh mărturisitor ce a pătimit mult pentru dragostea și credință lui în Hristos în temnițele comuniste. Născut într-o familie princiară, sfântul a fost un bun chirurg și profesor universitar, iar în cele din urmă, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.
În plină teroare bolșevică, un chirurg de excepție refuză să opereze fără icoană Maicii Domnului pe peretele sălii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, mărturisitor al credinței în Hristos și titan al științei deopotrivă oferă lumii contemporane o minunată lecție de jertfire de sine, de slujire a semenilor și de sfințenie.
Sfântul Luca al Crimeei (1877- 1961)
Sfântul Luca s-a născut în anul 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoșești. Valentin Voino-Iasenetki, după numele sau de mirean, a primit o aleasă educație. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin își va îndrepta pașii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simțind o puternică dorința de a-și ajută semenii, el va renunța la pictură, cotind spre medicină. Astfel, sfântul se va înscrie la Facultatea de Medicină din Kiev.
În anul 1904, în cadrul războiului ruso - japonez, sfântul va sluji pe post de medic chirurg, în slujba Crucii Roșii, adică fără salariu. Vreme de aproape un an, sfântul va îndeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de țară, lipsite de fonduri și într-o stare de sărăcie avansată. Între timp, tânărul Valentin se va căsători cu Ana, împreună cu care va avea patru copii.
În anul 1916, doctorul Valentin hotărăște să-și publice experiențele medicale într-o carte de medicină, numită "Eseu despre chirurgia infecțiilor septice". În timp ce lucra la prologul cărții, un gând îi veni, cum că sub titlul cărții va stă un nume de episcop.
Peste încă un an, în 1917, Valentin se stabilește împreună cu familia în orașul Taskent, unde primește postul de medic-șef al spitalului din localitate. O boală incurabilă cauzează moartea timpurie a soției sale, Ana. Astfel, sfântul va rămâne singur, cu cei patru copii ai săi.
Într-o zi oarecare, episcopul locului îl cheamă pe Valentin la el și îi zice: "Doctore, trebuie să deveniți preot!" Încredințat de faptul că această este misiunea și calea ce îl așteaptă, doctorul Valentin va acceptă fără nici o reținere hirotonia întru preot, în anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba încă a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat câtuși de puțin conducerea comunistă a vremii.
În scurt timp, părintele primi numele monahal de Luca. În anul 1923, părintele Luca ajunge episcop al regiuni Taskent. După hirotonia întru arhiereu, bolșevicii îl vor aresta imediat. Acum începe pătimirea, un lung șir de ani de pribegie și suferințe în închisorile sovietice.
Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primește acceptul de a opera în spitalele de prin închisorile prin care este purtat. Fiecare operație începea și se termină cu rugăciune către Maică Domnului, iar curățarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o făcea sfântul în semnul crucii, spre ajutor.
Bolșevicii hotărăsc să-l trimită pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmând că apoi să fie trimis în regiunea Arhangelsk pentru încă vreo trei ani. După această, sfântul va mai primi încă și un al treilea exil, în îndepărtată Siberie. Orbind de ochiul drept, de la bătăi și chinuiri, sfântul nu a cartit de cele pe care le pătimea.
În anul 1946, după terminarea perioadei de detenție, datorită meritelor deosebite în studiul medicinei, cât și pentru lucrarea "Eseu despre chirurgia infecțiilor septice", sfântul va primi Premiul Stalin. Sfântul Luca împarte banii primiți că premiu orfanilor de război.
Tot în anul 1946, Sfântul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol și Crimeea. Sfântul se va oșteni neîncetat să reînvie credință și viață duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioșii de rând, de studenți intelectuali și chiar de oameni având altă credință. Sfântul nu s-a temut niciodată a condamnă atitudinea regimului ateu.
La bătrânețe, sfântul și-a pierdut desăvârșit vederea. Despre această însă, el spunea: "Cel ce și-a închinat viață Domnului nu poate fi niciodată orb fiindcă Dumnezeu îi da lumina la fel cu cea de pe Tabor."
Sfântul Luca al Crimeei va adormi în Domnul în dată de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor și al sufletelor semenilor săi va fi canonizat în anul 1966, în ziua de 18 martie Sfintele lui Moaște fiind așezate în Catedrala Sfânta Treime, în localitatea Simferopol, în Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui Moaște săvârșesc nenumărate minuni în trupul și sufletul celor bolnavi.
Sursă: CrestinOrtodox.ro