Capitanul Cristian Feciuc este in prezent comandantul Detasamentului mobil din cadrul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Botosani. Datorita capacitatilor profesionale exceptionale, dar mai ales seriozitatii cu care isi duce la indeplinire misiunile, Cristian Feciuc a ajuns cel mai apreciat jandarm din IJJ Botosani si printre cei mai buni din tara.
Dumneavoastra ati ales aceasta meserie sau meseria v-a ales pe dumneavoastra?
In anul 1994 am intrat la Academia de Politie, desi initial mi-am dorit sa fiu politist. Ulterior m-am razgandit, vroiam sa fac altceva, era trendul cu Germania, cu munca in afara, dar parintii m-au fortat sa ma duc sa-mi dau examenul la Bucuresti. Intamplator am reusit al saptelea la Academia de Politie, sectia de Jandarmi. Cred ca meseria m-a ales pe mine! Intr-adevar, in adolescenta mi-am dorit sa fiu politist, dar cu trecerea timpului imi doream cu totul altceva, destinul a facut sa ajung la Jandarmerie.
De-a lungul carierei dumneavoastra au intervenit fel si fel de situatii grele. Este una care sa v-a marcat cu adevarat?
Situatii relativ grele am avut! Ca misiuni de restabilire a ordinii si linistii publice foarte grele nu am avut aici in Botosani, suntem destul de feriti, intrucat nu e ca la Bucuresti, Iasi sau alte orase mari. Au fost cateva situatii mai dificile, la inundantii in primul rand, unde am stat foarte mult pe baricade, au fost si interventii marunte, multe situatii au fost cand a trebuit sa negociem cu oamenii la manifestari spontane, blocari de drumuri. Am avut un moment dificil la Dracsani, unde am capturat o caruta cu 500 kg de peste, si eram doar trei jandarmi. Acolo am fost inconjurati de vreo noua braconieri cu furci, si cu lanterne foarte puternice. Am executat chiar trei focuri de avertisment si, daca ar fi continuat si ar fi vrut sa naufragieze, poate am fi tras si la picioare. Atunci a fost cea mai dificila situatie, in care viata mi-a fost pusa in pericol.
Serviciul v-a afectat viata particulara?
Normal ca mi-a afectat viata particulara, datorita implicarii trebuie sa fii conectat zi de zi, ora de ora, minut de minut la activitatea detasamentului. In sensul ca am avut mai putin timp liber petrecut alaturi de familie, de prieteni, am cheltuit foarte multi bani si pe cursuri, intrucat am facut foarte multe cursuri in ultima perioada si implicit mi-a afectat si bugetul.
De ce cursuri are nevoie un jandarm pentru a ajunge la standardele cerute?
Am facut cursuri de monitor de interventii profesionale, cinci stagii in Romania in diverse locatii, dupa care am urmat Cursul Superior International, sase luni la Scoala de Aplicatii Mihai Viteazul, la Bucuresti, cu vizite de informare in Serbia, Kosovo, Centrul de Antrenament al Fortelor Europene de Jandarmerie si diverse unitati din Paris, dupa care, in 2008, am facut un curs de specializare cu antrenamente de inalta intensitate, de criza majora.
Cum va relaxati dupa o zi grea de munca?
Principala delectare pentru mine este sportul, aici reusesc sa defulez. Conditia fizica pentru jandarmi este un lucru esential. In functie de timpul pe care il am fac sport, cel putin jumatate de ora sau o ora pe zi. La sfarsit de saptamana, de obicei, ies cu prietenii apropiati.
Cu ceva timp in urma ati fost in Franta la un curs de perfectionare organizat de Jandarmeria franceza. Sunt diferente majore intre sistemul romanesc si cel francez, in ceea ce priveste Jandarmeria?
In primul rand, diferentele majore contau in mentalitatea pe care o au in afara, gandesc mult mai liber, mai deschis. Apoi ar fi logistica, fiind incomparabil mai buna decat a noastra, au mai multe poligoane interioare, baze de antrenament, piste, masini, echipamente de protectie. Am incercat sa schimb ceva in detasamentul pe care il coordonez, dar nu se poate dintr-o data, ci putin cate putini. Acest curs in Franta m-a facut si pe mine sa ma schimb, si acum incerc si cu subofiterii pe care ii coordonez, intrucat, lucram dupa sisteme noi, alte tehnici.
Ce va simtiti mai mult, coordonator al unei echipe sau omul de actiune in prima linie, cand e vorba de un atac?
Mai mult coordonator, pentru ca in primul rand jandarmii trebuie sa fie coordonati, in anumite situatii, dar la fel de bine sunt in prima linie cand oamenii au nevoie de mine, cred totusi ca ambele primeaza.
Cum arata o zi obisnuita din viata omului Cristian Feciuc?
Atunci cand sunt liber, imi place sa ma trezesc cu o ora, doua mai tarziu daca se poate, desi ceasul meu biologic ma trezeste la 6:30, 7:00 cel mult. Dupa care sa ma uit la un program de stiri, sa citesc o carte, sa ies sa ma plimb cat mai mult. Ca pasiuni, imi place foarte mult sa calatoresc, sa vizitez o tara straina, sa vad lucruri noi, si bineinteles sa fac cat mai mult sport.
Aveti tabieturi?
In primul rand, dimineata, cand ma trezesc, nu pot fara sa beau o cafea, si fara sport categoric ca nu as putea, pentru ca sunt dependent. Alte lucruri de care sa nu ma pot lipsi nu ar fi…
Daca ar fi sa o luati de la inceput, ati alege aceeasi cariera?
Cu siguranta nu as mai alege Jandarmeria! Mi-ar placea sa lucrez ceva mai linistit, sa fac altceva, sa lucrez pentru mine, sa am o mica afacere.
Ce sfat i-ati da unui tanar jandarm, pentru a avea o cariera stralucita?
Nu exista reusita fara efort! Daca muncesti, vei merita si vei avea! Trebuie foarte multa munca, studiu intens, pregatire, cursuri si seriozitate maxima.
Regretati ceva ce nu ati facut pana acum?
Singurul regret este ca timpul trece prea repede si nu ai timp sa le realizezi chiar pe toate. Implicat in Jandarmerie, nu pot sa ma plimb si eu prin parcuri cu fetele mele, care au cinci ani, respectiv noua ani si au nevoie de toata atentia mea.
Daca una dintre fetele dumneavoastra si-ar dori sa-si urmeze tatal, ati fi de acord?
Cu siguranta nu, chiar m-as opune, deoarece nu este o meserie pentru femei. Dar, oricum, observ ca nu va fi nevoie de aceste contradictii, pentru ca fata cea mare are inclinatii spre arta, spre muzica, pictura.
