În Botoșani funcționează, de un deceniu, o școală „altfel” pentru copii și tineri, iar în spatele acesteia se află ambiția unui om de a-și da pasiunea mai departe. Lecțiile se desfășoară în redacție și pe teren, însă cea dintâi misiune a programei este să formeze caractere. O spune Ioana, fondatorul Asociației „Buzzmedia”, sub cupola căreia cresc „Micii reporteri”.
Povestea a început în vara anului 2011, când Biblioteca Județeană a demarat cursurile de vară „Biblio-Vacanța”. Oameni de diferite specializări veniseră să împărtășească din cunoștințele lor și altora, fără a primi la schimb decât zâmbete și recunoștință. Printre voluntari s-a numărat și Ioana Matfeev, care a atras atenția cu un ciclu de lecții neobișnuite pentru botoșăneni la acea vreme: nu matematică, nu vreo limbă străină, ci jurnalism, adresat copiilor și adolescenților cu înclinație spre text, curioși și însetați de răspunsuri. Așa s-au născut „Micii Reporteri”.
„Am pornit la drum fără prea multe idei despre ce se va întâmpla. Am vrut să fac ceva nou, ceva cu care să ies din rutina zilelor respective. Motivația de a face o redacție a copiilor a plecat, categoric, de la copii, pentru că ei au vrut să continuăm și după ce prima vară a proiectului nostru se încheia. Eu mă pregătisem psihic că e doar o aventură estivală. Mi-amintesc că, în primul an, când am auzit că la cursul meu s-au înscris 27 de copii, lucrul acesta mi-a produs o teamă de a nu dezamăgi. Și primul sfat pe care l-am primit înainte de a începe, a fost: "vorbește-le cu exemple din lumea lor". A fost ceea ce mi-a trebuit atunci ca să mă liniștesc și e o idee după care mă ghidez și azi. Se implicau foarte mult în a găsi subiecte, în a scrie, voiau să apară”, spune Ioana.
În câteva luni, s-a pus pe picioare și prima publicație autohtonă scrisă de copii – ziarul „Info Micii reporteri”, o colecție de opt file A4 pe care erau tipărite articole de interes pentru tânăra generație. Ioana consilia, corecta și se ocupa de tehnoredactare, investind tot mai mult timp în ideea care prindea viață. Ziarul era distribuit în parcuri, la spectacole muzicale, în mai toate locațiile preferate de cei mici. Vestea că s-a format o redacție de juniori a câștigat curiozitatea și simpatia a tot mai mulți locuitori din municipiu. Fascinația copiilor de a cunoaște lumea a făurit un țel în sufletul mentorului lor.
Condiții rele, gânduri bune
Începutul fiecărui vis este unul greu, atunci când lipsesc resursele financiare. Odată cu încheierea „Biblio-Vacanței”, redacția a rămas fără un spațiu de întâlnire. S-a găsit adăpost temporar într-o fostă clădire a comuniștilor, însă condițiile erau ostile.
„Cei care erau în redacția Buzz și în 2011 își mai amintesc probabil încăperea aceea ușor macabră, cu scările acelea de lemn, care scârțâiau exact ca-n filmele de groază. O clădire veche și tristă, prea puțin primitoare veseliei și energiei unor copii. Copiii, la cursuri, rămâneau îmbrăcați cu geaca pe ei și căciulă în cap. Pe undeva, simțeam o jenă în sufletul meu pentru situația aceea deloc primitoare, dar posibilități financiare nu erau atunci mai deloc. Uneori, ca să mai ieșim din clădirea noastră veche și înfricoșătoare, ne dădeam întâlnire la o ciocolată caldă în oraș. Stabileam acolo subiecte, analizam textele scrise pentru ziar și ne sfătuiam pentru interviurile pe care urma să le facem. Eram noi și atât, iar asta era totul. O clădire nu ne putea dezbina ideile noastre, universul pe care îl creasem în vara aceea. Pasiunea, plăcerea curăță foarte repede noroiul”, își amintește Ioana.
Aflând despre lipsurile pe care învățăceii erau nevoiți să le îndure, coordonatorul Centrului Europe Direct, Radu Căjvăneanu, a pus la dispoziție sediul organizației, pentru ca micii reporteri să își poată desfășura ședințele de sumar fără geci pe ei. S-a închegat o colaborare fructuoasă, care a rezistat celor zece ani scurși de la acel moment.
Un vis împlinit, un start pentru viitori profesioniști
În prezent, Asociația Buzzmedia își continuă activitatea în propriul spațiu, închiriat cu mari eforturi. O cameră de circa 20 de metri pătrați, luminoasă, cu pereți plini de culoare și de pagini de ziar păstrate ca o arhivă de suflet. Un flipchart cu planul de subiecte ale săptămînii și termene limită, un birou, o cameră de filmat, un aparat de fotografiat, lavaliere, un prompter, reflectoare, o masă de lucru încărcată. Aceasta este averea redacției. O parte din ea a fost decontată de Ioana, o altă parte a fost donată sau obținută prin sprijinul unor oameni de bine.
Povestea „Buzz” a debutat cu un ziar, apărut în patru numere și suspendat temporar din lipsă de finanțare. După zece ani de încercări, schimbări, bătăi în uși și idei de dezvoltare, „Buzz” înseamnă nu doar o publicație lunară tipărită color, ci și tabere de vară cu traineri de specialitate, concursuri, televiziune online, vlog, podcast și, mai nou, propria aromă de înghețată. Reinventarea permanentă este unul dintre atributele acestui proiect.
Echipa de astăzi numără 27 de reporteri, împărțiți pe departamente de management și pe domenii. O ședință de sumar îi adună, ca întotdeauna, pregătiți să găsească interese, probleme, să pună întrebări, să documenteze. O persoană notează sarcinile. Fiecare idee este urmată de o dezbatere. Nu lipsesc voia bună și glumele.
Mădălina Mihai are 13 ani, iar pe ultimii patru și i-a împărțit cu colegii redacției. Și-a descoperit pasiunea pentru imagine aici, făcând muncă de teren.
„La început am avut o rubrică, "Pasiuni". Aceasta a fost pentru a vedea dacă îmi place să fiu în fața camerei, să vorbesc cu diferiți invitați etc. Nu a durat foarte până când mi-am dat seama că îmi place mai mult partea de montaj, filmat, fotografiat. În prezent sunt operator imagine-montaj, mă ocup de promovarea ziarului și am un podcast numit "O zi din viața mea". În viitor aș vrea să am o expoziție foto, să public un număr de revistă, inspirația venind de la revistele Vogue, Cosmopolitan. Și poate să am o carte scrisă de mine sau un album cu pozele mele și diferite texte ce ar reprezenta acele fotografii”, spune tânăra.
„Eu am intrat în această frumoasă redacție în 2017 și pot spune că, acum, nici nu îmi imaginez viața fără ziua în care părinții mei m-au înscris. Am învățat să lucrez în echipă și să-mi doresc să îmi depășesc limitele, să fiu din ce în ce mai bună în ceea ce mă pasionează”, afirmă Ioana Ivaș, secretar general de redacție, în vârstă de 13 ani.
„La început, nu am conștientizat cât de important este să faci parte din această redacție, am luat-o ca pe o joacă, dar în timp mi-am dat seama că acest lucru m-a ajutat foarte mult, m-a ajutat să am o dicție mai bună, am scăpat de timiditate. Eu am rubrica „Parte de carte”, adică în fiecare lună prezint câte o carte citită de mine. La Buzz mi-am descoperit și pasiunea pentru citit. Îmi place să scriu știri pe site și în ziar și sunt fericit când văd că sunt citite articolele scrise de noi. Aici sunt fericit mai ales pentru că ni se dă posibilitatea să venim cu idei, care sunt luate în seamă”, afirmă Raul Pricop, în vârstă de 11 ani, parte din redacție de mai bine de cinci ani.
Generații de personalități
Ioana nu este doar „capul limpede” al redacției, ci și formatorul copiilor care pășesc în lumea ei. Modul de lucru este mai degrabă un schimb de lecții între generații, prin care se reușește emulația. Nu se impută limite formale, nu se resping idei, iar relațiile profesionale sunt umbrite de prietenie. Pasiunea și credința într-un univers de valori comune au configurat, în timp, o familie. Provocarea care decurge din acest statut este ca membrii să rămână pe aceeași lungime de undă în timpul dezvoltării lor naturale, iar sarcina revine, desigur, liderului.
„Nu mi-e teamă să copilăresc în preajma lor, nu mă ridic în tronul profesorului intangibil, avem o relație deschisă indiferent de vârsta pe care copiii o au. Vorbim orice, îi implic și pe ei în procesul decizional al redacției, le dau responsabilități, facem proiecte propuse și inițiate, multe, de ei, iar asta lor le place. E adevărat ca apare o oarecare dificultate odată ce copiii cresc și devin adolescenți. Adolescența e o vârstă rebelă, una în care nevoia unui anturaj cu oameni de vârsta lor e mare și e firesc să fie așa, una în care simțim că putem și singuri, și atunci tu, ca îndrumător, trebuie să te adaptezi un pic, să te dai după limbajul lor, să empatizezi mult cu ei, să nu te simtă rece. Este mai dificil la adolescenți să-i stimulezi, să-i motivezi, să-i ții aproape. Dacă la copii apare acum problema telefonului, care e o completare a mâinii lor efectiv, la adolescenți e mai dificil să le găsești motivația. Însă asta pe mine, ca îndrumător, mă provoacă, chiar dacă nu mi-e ușor întotdeauna. Și, repet, la adolescenți mi se pare mai dificil să le spargi zona de confort decât la copii că despre asta e vorba, mai mult sau mai puțin”, explică Ioana.
O lecție „dură” pe care o predau zilnic tinerii ucenici este asumarea exprimării oneste, după cum ilustrează coordonatorul „Micilor Reporteri”. O diferență între copii și adulți este gradul de inhibare socială. Odată ce înfrâng timiditatea și conștientizează valoarea sincerității, tinerii vorbesc cu angajare despre ceea ce cred. Pe de altă parte, o lecție îmbucurătoare este că responsabilitatea lor pare mai proliferată decât chiar a adulților.
„Copiii sunt foarte sinceri și fac exact ce simt. Ei nu se ascund și, dacă nu le place ceva, îți spun direct. Asta, mie una, mi se pare o lecție dură, dar corectă. De la copii înveți în fiecare zi dacă vrei, din gesturile lor, din privirea lor, din preocupările lor. În redacția noastră, îmi place să-i las să facă lucrurile singuri chiar dacă greșesc, pentru că eu merg pe ideea că învățăm mai mult din greșeli decât din laude. Ador implicarea și responsabilitatea lor atunci când le dai o sarcină. O fac cu dăruire și pasiune, uneori mai mari decât o facem noi, adulții. Vor să te bazezi pe ei și, când știu asta, își iau foarte în serios rolul”, punctează fondatorul Buzzmedia.
Valorile de căpătâi ale „spiritului Buzz”, unicul copil al Ioanei, sunt perseverența, ambiția, implicarea, corectitudinea, echilibrul.
„Acum câțiva ani am spus, într-o atare discuție, că scopul unui ziar pentru copii nu este să facă vedete, ci caractere. Asta cred ca e misiunea Buzz. Cred că îmi doresc să plece din redacție ca niște tineri responsabili, pasionați de ceea ce fac, cu aspirații și preocupări frumoase. Să fie ei înșiși, să fie oamenii pe care ni-i dorim pentru o societate frumoasă: oameni care scriu și vorbesc corect, care pot să conducă oricînd o echipă, pe care să te poți baza, care fac proiecte, care nu renunță la visurile lor oricît de greu le este drumul”, spune Ioana.
Sintetizând, principalele proiecte derulate de „Micii reporteri” sunt concursul de jurnalism pentru copii și adolescenți „Botoșani, orașul meu drag”, unde copiii, dincolo de proiectarea în ipostaza unor jurnaliști, învață să-și iubească locurile natale, și tabăra de vară „Ai noștri tineri”, pentru care vin în Botoșani traineri din cadrul TVR și Radio România Actualități. De asemenea, echipa a legat o strânsă legătură cu jurnalistul Dragoș Pătraru, care a fost invitatul de onoare la aniversarea a șapte ani de existență „Buzz” și căruia copiii i-au întors vizita.
Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Ioana Matfeev și-a debutat cariera în anul 2003, în calitate de corespondent la „România liberă”. A fost apoi redactor al departamentului de știri la „Radio Meridian”, apoi redactorul unei rubrici muzicale săptămânale pentru aceeași instituție media. Traseul profesional a continuat la revista „Vip” și la TeleM.
Sursă foto: Facebook „Ziarul Buzz - Micii Reporteri” (https://www.facebook.com/MiciiReporteri)