Marți, în ultima zi a lui octombrie, Raluca Rogojină, producător TVR al uneia dintre cele mai vizionate emisiuni alte Televiziunii Române – ”Adevăruri despre trecut”, a anunțat plecarea la cel veșnice a Bunicii Ortansa din Vlăsineștii Botoșanilor.
”Am fost crescută de bunicii din satul Sîrbi, comuna Vlăsinești, până la vârsta de 5 ani, iar lungile vacanțe de vară le-am petrecut tot acolo. Am rămas amprentată cu tot ce înseamnă locul acela, de la mirosuri până la felul în care se așază lumina pe sat, în fiecare moment al zilei”, mărturisește Raluca Rogojină.
(Bunica Ortansa în emisiunea ”Adevăruri despre trecut”, realizator Raluca Rogojină)
La plecarea în veșnicie a Bunicii Ortansa din satul Sîrbi, comunca Vlăsinești, Raluca Rogojină a transmis un mesaj emoionant, care vorbește nu doar despre pierderea unui om drag, ci despre plecarea unei lumi întregi: lumea satului românesc:
”Copilăria mea s-a frânt! Mamăița mea dragă și scumpă, te-ai despărțit cu greu de lumea asta în care noi oricum te voiam veșnică. Îmi amintesc nopțile din copilărie și adolescență în care ma trezeam plângând gândindu-mă că se întampla, mai devreme sau mai târziu. E drept că și matale ai contribuit la asta repetându-mi mereu cum ar trebui să te “bocesc”. Scriu aceste cuvinte înainte de a ajunge la Botoșani și sincer, nu știu dacă vei fi întru totul mulțumită de ce voi “răcni” și de cât voi plânge. După suferința de trei luni zile și moartea tatălui meu am rămas secatuită de lacrimi!
Ai fost “comandant de oști”, așa cum îți spuneam eu adesea, puternică și fudulă cât nu se poate! Ai trăit cu stigmatul “să nu râdă lumea” și să ai cea mai curată gradină din sat. Nu îmi iese din minte puterea brațelor tale, aviditatea și dragostea cu care îți lucrai pământul. Ai suferit mult! Îmi amintesc cum îți drămuiai împreună cu vecina și prietena ta de suflet, Marița, puținii bani câștigați de la Colectiv pentru a vă cumpăra o pungă de zahar sau jumătate de kilogram de carne. Întotdeauna m-am întrebat de unde ai atâta forță? Ai rămas vaduvă de la 57 de ani, după ce bunicul a fost omorât în bătaie în plin câmp, de cel mai bun prieten al lui. După, ai rămas aproape singură pe dealul acela unde aveai doar o mână de vecini. Ai trăit cu frică anii grei ce au urmat. Cu excepția unei singure surori care mai este în viață, ai trecut prin moartea părinților, a celor 6 frați, ai îndurat și te-ai consolat cu draga ta prietenă Marița care ți-a fost cea mai soră dintre surori. Și ea a rămas văduvă de la 26 de ani. Cu bune și greutăți, a fost cea mai strânsă prietenie la care am fost martoră vreodată! Marița e imobilizată la pat și din cauza stării tale n-ai mai putut să vorbești în ultimele zile cu ea, dar să știi mamaie că ea doarme cu poza ta în brațe și suferă cumplit!
M-ai crescut până la 4 ani jumătate și m-ai legat de locul tău cum nimeni nu a știut să o facă vreodată. Mi-am trăit cei 40 de ani căutând ocazii și subterfugii ca să pot ajunge la Botoșani și să îmi iau viață din căsuța ta, de sub cireșul meu drag și din îmbrățisările tale. Pentru mine a fost și va rămâne cel mai frumos loc de pe pământ, de unde mă încarc cu o energie dumnezeiască! Știu mămăiță că m-ai divinizat și uneori reușeai să-i jignești pe cei din jur pentru atenția pe care mi-ai dedicat-o exclusiv. Îți voi simți mereu mirosul tău inconfundabil care m-a umplut tot timpul de căldură, siguranță și de sentimentul profund că acolo, în brațele tale nimeni și nimic nu poate să mă atingă.
Îți mai amintești mamaiță turtele calde cu al căror miros mă trezeai dimineața și cu faimoasa replică: “Ralucuța, trezește-te, că soarele îi sus și copchii umblă pe drum!”, de serile calde de vară, de apusurile miraculoase pe care le-am văzut doar acolo, de cerul plin de stele și de mirosul de “leotrop”, de nopțile de iarnă în care împletei la lumina lămpii, de zilele ploioase care miroseau a tipar de cărți de povești și basme rusești? Te puneai la mintea mea și ne jucam scenete de noi inventate. (…) Mamăița mea dragă, aștept să ne vedem într-o lume mai bună și să ne continuăm ceea ce a însemnat cea mai frumoasă poveste a vieții mele. Te iubesc și te voi iubi etern!”.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Condoleanțe familiei îndoliate!
Citește și Iubirea pe uliţă... într-un sat din Botoșani