Sunt multe povești reale consemnate de-a lungul istoriei care ne fac să înțelegem că natura umană, atât de brutală și de incontrolabilă, are un strop de speranță, o picătură care a făcut ca întreaga umanitate să facă pași mari, și care, în timp, ne-au adus până aici, până în secolul XXI.
O astfel de poveste de Crăciun este cea a Armistiţiului de Crăciun din Primul Război Mondial: deasupra tranşeelor pline de cadavre s-au ridicat brazi, iar soldaţii britanici şi germani au schimbat ciocolată şi ţigări.
Era Crăciunul anului 1914, iar nevoia de a fi bun de Crăciun a oprit pentru o noapte cel mai mare război care avea loc până la începutul secolului XX.
Armistiţiul de Crăciun a avut loc în principal între soldaţii britanici şi cei germani de pe frontul de vest, în decembrie 1914, în ciuda avertismentului că toți urmau să fie duşi la Curtea Marţială.
În seara de Ajun, soldaţii britanici au observat cum germanii începeau să ridice deasupra tranşeelor mici brazi de Crăciun şi lumânări şi mulţi strigau într-o engleză stricată, „We no shoot, you no shoot”(nr. – Nu tragem, dacă nu trageți)
Focurile au încetat de-a lungul mulţilor kilometri de tranşee, iar britanicii au observat că germanii ieşeau din tranşee şi s-au îndreptat spre britanici. Aceştia, la rândul lor, au ieşit să-i întâmpine.
Au făcut cunoştinţă pe tărâmul nimănui, şi curând au început să schimbe ciocolată cu ţigări. Erau singurele cadouri care și le puteau face, o rază de lumină pe un drum fără sfârșit ce avea să aducă 20 de milioane de morți.
Mulţi dintre ofiţerii ambelor părţi au încercat să împiedice evenimentul, dar soldaţii au ignorat riscul de a fi duşi la curtea marţială sau de a fi împuşcaţi.
Stanley Weintraub a scris o istorie emoţionantă a acestui eveniment, pe baza scrisorilor trimise acasă de pe front şi a jurnalelor soldaţilor implicaţi.
Cartea sa este intitulată „Silent Night: The Story of the World War I Christmas Truce“ şi conţine multe imagini ale evenimentelor, în care se pot vedea forţele opozante amestecându-se şi celebrând împreună acel prim Crăciun al războiului.
Această întâmplare remarcabilă a început, după cum scrie Weintraub, în dimineaţa zile de 19 decembrie 1914: Locotenentul Geoffrey Heinekey, nou membru al Queen’s Westminister Rifles, i-a scris mamei sale că «s-a întâmplat un lucru dintre cele mai extraordinare. … Nişte germani au ieşit cu mâinile ridicate şi au început să-şi adune o parte dintre răniţi, aşa că şi noi am ieşit imediat din tranşee şi am început să ne adunăm răniţii noştri. Germanii ne-au făcut apoi semne şi o mulţime dintre ai noştri am mers să vorbim cu ei şi ei ne-au ajutat să ne îngropăm morţii. Acest lucru a durat toată dimineaţa şi eu am stat de vorbă cu câţiva dintre ei şi trebuie să spun că păreau a fi oameni de foarte bună calitate. … Părea prea ironic pentru a fi rostit în cuvinte. În acelaşi loc, în noaptea dinainte, dădusem o bătălie cumplită, iar acum, în dimineaţa de după, iată-ne fumându-le ţigările, şi ei pe ale noastre»”.
Trecând cu multă recunoștință peste această poveste de demult, vă reamintim că, dacă nu știți, poveștile Crăciunului se scriu și astăzi, zi de zi, de oameni ca voi, care lasă celor din jur speranța că lucrurile vor fi, mai devreme sau mai târziu, cu adevărat, o poveste fermecată de Crăciun...