Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare a domnului Iordache Constantin, tatăl părintelui Arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator al Atelierelor Patriarhiei Române.
Înmormântarea a avut loc luni, 05 aprilie 2021, în satul Şendreni, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani. Slujba a fost oficiată de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Serviciile funerare au fost indeplinite de Funerare Florariu.
Mesajul integral:
Domnul Iordache Constantin (1952-2021). Un tată credincios şi harnic
„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25)
Am primit cu profundă durere în suflet vestea trecerii din această viață a domnului Iordache Constantin, tatăl părintelui Arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal, coordonatorul Atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
Domnul Iordache Constantin s-a născut în 16 decembrie 1952 şi a trecut la viaţa veşnică vineri, 2 aprilie 2021, fiind internat la Spitalul Municipal din Botoșani, în urma complicațiilor cauzate de infecția cu virusul SARS-CoV-2.
Moartea fizică a omului nu înseamnă nicidecum „trecerea în nefiinţă” sau pieire a persoanei, deoarece sufletul omului este nemuritor (cf. Ecclesiasticul 12, 7). Domnul Iisus Hristos, Cel ce „stăpânește şi peste morţi şi peste vii“ (Romani 14, 9) spune că „cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25), chiar dacă va muri cu trupul, credinciosul va trăi cu sufletul.
Adică, moartea fizică nu poate despărți sufletul omului credincios de Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat din morţi. De aceea, Biserica şi familia celor decedaţi se roagă pentru odihna sufletelor celor adormiţi în Domnul, cu nădejdea învierii de obşte şi a vieţii veşnice.
„Moartea este puntea universală de trecere spre o altă existență, spre existența veșnică”, ne spune părintele Dumitru Stăniloae[1]. De aceea, în timpul vieții pământești, creștinul se pregătește „prin întărirea în comuniunea cu Hristos, pentru ca moartea sa să fie trecerea lui la plenitudinea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii”[2].
De asemenea, trupul creștinului decedat nu se arde, ci se înhumează, adică se așază în sicriu, iar sicriul se depune în mormânt cu faţa spre răsărit, așteptând venirea în slavă a lui Hristos, Răsăritul Cel de Sus, deodată cu învierea morţilor şi Judecata de Apoi. Iar după Judecata de Apoi, drepţii vor moșteni Împărăţia veşnică a iubirii lui Dumnezeu, pregătită pentru oamenii care au crezut în Iisus Hristos, L-au iubit şi au împlinit poruncile Lui în viaţa lor.
Întrucât Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, a biruit păcatul şi moartea, dăruind oamenilor viaţă veşnică, Biserica lui Hristos se roagă Lui, Celui ce a călcat moartea şi pe diavolul l-a surpat, să odihnească sufletul celui adormit în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul!
Având mare dragoste faţă de Biserică, robul lui Dumnezeu Iordache Constantin a fost un om credincios, care a păstrat şi a transmis celor trei copii ai săi, Dumitru, Ionuț şi Petronela, tezaurul cel de mare preț al dreptei credinţe, bucurându-se mult că cel mai mare dintre fiii săi, Dumitru, a devenit monahul Dionisie şi apoi slujitor al Bisericii Ortodoxe Române.
Din pridvorul casei părinteşti din Șendrenii Botoșanilor, cu inima de tată iubitor, l-a însoțit mereu cu rugăciunea pe fiul lui, monahul şi apoi arhimandritul Dionisie, în drumurile sale la şcolile teologice şi la slujirile bisericeşti. Iar Părintele Arhimandrit Dionisie, cu toată grija şi activitățile dedicate Bisericii, a purtat în suflet imaginea tatălui său şi exemplul lui grăitor de credinţă şi hărnicie.
Indiferent de vârstă, când cineva se desparte de părinţii săi după trup, simte o mare durere în suflet şi este cuprins de întristare.
Dumnezeu Preamilostivul a rânduit, însă, ca întristarea noastră să se transforme în alinare, prin rugăciunile din slujba înmormântării şi prin credinţa neclintită în Învierea cea de obşte. Astfel, Biserica însoţeşte cu rugăciune şi speranţă pe cei care au trecut la viaţa veşnică.
În aceste clipe de întristare, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieții, să dăruiască mângâiere familiei îndoliate şi să așeze sufletul robului Său Iordache împreună cu drepții, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru familia îndurerată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
