Unul dintre marii duhovnici ai României, părintele Teofil Părăian, a încetat din viaţă noaptea trecuta. Duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus din judeÅ£ul BraÅŸov s-a stins din viaţă la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.
Numit în rândul clerului "monahul bucuriei", părintele Părăian s-a născut în anul 1929, în localitatea Topârcea, judeÅ£ul Sibiu, într-o familie cu patru copii.
Orb din naÅŸtere, acesta a urmat cursurile unei ÅŸcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, în perioada 1935 - 1940. Între 1948 ÅŸi 1952, părintele Teofil a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, iar la 1 aprilie 1953 intră în obÅŸtea Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
La şapte ani după călugărire, preotul a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan.
DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA IN PACE!
"Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine!"
Părinte Teofil, sunteţi un om al bucuriei. Ce vă dă temei ca să fiţi aşa de optimist şi tot timpul bucuros?
Cred că toate lucrurile acestea sunt rezultatul vieÅ£ii pe care am trăit-o. Am sesizat anumite lucruri ca fiind importante. Dacă am citit Noul Testament, m-am oprit la afirmaÅ£ii care Å£in de bucurie, am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos care pun în atenÅ£ie bucuria, am luat aminte la textele liturgice, m-am oprit în mod special în chestiunile care vizează bucuria ÅŸi toate acestea mi-au format un orizont în minte, mi-au pus în atenÅ£ie bucuria cu care m-am întâlnit în scrierile respective ÅŸi după aceea cred că am avut ÅŸi eu un fel de formare spirituală care mi-a pus în atenÅ£ie bucuria. De exemplu, gândindu-mă la textele liturgice, faptul că am auzit la slujbă, "facă-se Doamne untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfinÅ£enie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de toată puterea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veÅŸnică", e deja un câÅŸtig pe care altul nu l-a luat în seamă cum l-am luat eu sau cum l-aÅŸ fi luat eu. Åži toate astea s-au adăugat cumva la sufletul meu ÅŸi eu mai mult m-am trezit în lumea asta lucrător de bucurie, decât m-am format ca lucrător de bucurie. Deci sunt niÅŸte complexe de gând, niÅŸte complexe de simÅ£ire, niÅŸte complexe de mângâiere, niÅŸte lucruri pe care eu nu le-am determinat în general, ci mai mult s-a adăugat la ceea ce sunt eu.
Părinte Teofil, nădăjduiÅ£i, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vedeÅ£i ceva în lumea cealaltă, în veÅŸnicie?
Dragă, m-am mai gândit eu la treaba asta singur, că dacă eu doresc să văd lumea aceasta ÅŸi n-o pot vedea, în veÅŸnicie o să văd lumea care va fi în veÅŸnicie? Åži răspunsul mi-a fost acesta: Dacă Dumnezeu va zice către mine: "Să ÅŸtii că eu ÅŸi-n veÅŸnicie pe tine tot aÅŸa te las!", n-aÅŸ putea zice altceva, decât: "Slavă Å¢ie, Doamne, slavă Å¢ie!".
Adică eu cum sunt, sunt împlinit, nu mai trebuie să am ceva ca să mă împlinesc, sunt mulÅ£umit cu cât este. Åžtiu că alÅ£ii au mai mult, ÅŸtiu că alÅ£ii pot mai mult, mă bucur că pot ei ÅŸi ce nu pot eu, nu mă deranjează cu nimic pentru că viaÅ£a nu se trăieÅŸte prin comparaÅ£ie ÅŸi nici nu doresc să am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu voinÅ£a mea în situaÅ£ia aceasta de ÅŸtirbire, de îngrădire; nu eu o să hotărăsc ceea ce urmează în cealaltă vreme a vieÅ£ii mele ÅŸi în veÅŸnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine!
(extrase din cartea "Întâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu", în curs de apariÅ£ie la Editura Reîntregirea din Alba Iulia, carte ce cuprinde interviuri cu ÅŸi despre părintele Teofil Părăian)
