CEZAR IVANESCU
Pe 24 aprilie 2009 se implineste un an de la trecerea spre Lumina a poetului Cezar Ivanescu. Un an de tacere, apriga cenzura si nemiloasa excludere din viul cultural a celui care s-a sfarsit pe sine mai intai, intru Poezie, pentru ca apoi sa fie sfasiat, an dupa an, de confrati, media, sub-media, via CNSAS.
Cum a murit si, mai ales, de ce a murit Cezar Ivanescu?
O intrebare inca fara raspuns. La un an de la moarte, am ales sa alaturam, pentru prima data, trei entitati, trei stalpi ai spiritualitatii romanesti.
Dincolo de incontestabila lor valoare, de vietile asumate profund si de impactul social, spiritual si moral al lucrarilor lor, cei trei se unesc cutremurator in moarte. Mihai Eminescu (nascut in Botosani, mort in Bucuresti), Patriarhul Teoctist (nascut in Tocileni, Botosani, mort in Bucuresti) si Cezar Ivanescu (nascut in Barlad, mort in Bucuresti, cetatean de onoare al Botosanilor).
Vom prezenta mai jos, pentru prima data impreuna, date despre mortile celor trei mari oameni ai Romaniei. Desigur, nu sunt cazuri singulare, insa, deocamdata, nu exista dovezi clare, ci doar aluzii sau disperate strigate: In urma cu cativa ani, mai exact in mai 2005, la Petru Voda, un preot care trecuse de 80 de ani a fost omorat chiar in curtea manastirii, pentru ca fusese confundat cu Parinele Iustin Parvu.
"Parintele Iustin este acum supravegheat permanent de oameni de incredere. Este foarte slabit, sufera cumplit din cauza a celor pe care le traim, are nevoie foarte des de perfuzii, pe care i le pun doar preotii de la manastire. Intr-o zi, au venit niste oameni care au cerut sa ajunga la Parintele sa ii puna perfuzii, chipurile sa il ajute. Nu au vrut sa spuna de unde sunt si cum se numesc. Cand au devenit suspecti, s-au facut nevazuti", povestesc oameni ai Manastirii Petru Voda.
Aceiasi oameni spun ca Parintele Cleopa si Parintele Ioanichie Balan au fost "ajutati" sa moara. Nu exista dovezi. Insa credinciosii se intreaba de ce Mitropolitul Daniel nu si-a dat acordul pentru ca, la 7 ani de la trecerea la cele vesnice, trupul Parintelui Cleopa sa fie deshumat. Nici la 7, nici la 10 ani. Intre timp, Mitropolitul Daniel a devenit Patriarh al Romaniei. Si despre moartea Parintelui Ioanichie Balan circula aceleasi temeri. "Nu era de moarte Parintele Ioanichie. Dar i-au pus in perfuzie ce trebuie. A murit repede".
Sa mai amintim aici si mortile nesteptate ale artistilor Doina si Ion Aldea Teodorovici si pe cea a poetului Grigore Vieru.
Astazi, la un an de la moartea lui Cezar Ivanescu, va prezentam povestile cutremuratoare ale celor trei uriasi ai neamului nostru, ultimele lor clipe de viata pamanteasca. (F.Tonita)
MIHAI EMINESCU - Moartea unui geniu
Conspiratia asasinarii fizice si morale a lui Eminescu rabufneste la data de 28 iunie 1883, cand au loc o serie de evenimente ciudate, menite sa fabrice nebunia eminesciana. In canoanele vremii, a fi declarat nebun insemna indepartarea definitiva din viata publica si, automat, ducea la destituirea celui atins de boala. Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se inventeaza povestea unei boli venerice, se insista pe activitatea sa poetica si mai putin pe cea de jurnalist.
Urmeaza o serie de internari in diferite sanatorii din tara si strainatate. Este otravit lent cu mercur, sub pretextul tratarii asa-zisei boli venerice de care suferea – sifilis – , este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, dar poetul se incapataneaza sa nu moara.
Intors in casa surorii sale Henrietta, din Botosani, in 1887, este supus unui consult medical din care reiese ca era sanatos psihic. Medicii au ajuns la concluzia ca sanatatea lui Eminescu nu este deloc alterata si ca trebuie a-l supune unui tratament radical numai in ceea ce priveste boala lui cea neglijata, care se manifesta la picioare. Eminescu este deci sanatos psihic si capabil de a crea.
In 1888, Eminescu ajunge la Bucuresti insotit de Veronica Micle, care-l scosese din casa Henriettei. In Capitala, poetul isi regaseste vocatia de jurnalist colaborand sub pseudonim cu mai multe ziare si reviste. Pe 13 ianuarie 1889, Eminescu scrie un articol ce va zgudui guvernul, facandu-l pe Guna Vernescu sa demisioneze, rupand o coalitie fragila a conservatorilor cu liberalii. Destul de repede insa, se va afla faptul ca autorul articolului este bietul Eminescu. Este cautat, gasit si internat din nou, in luna martie, in sanatoriul doctorului Sutu.
Pe 15 iunie 1889 se sfarseste din viata.
Supradozajul medicamentos a jucat un rol important in evolutia bolii poetului. Interesarea sistemului nervos central in intoxicatia cronica cu mercur explica modificarile de comportament, depresie mentala, halucinatii si insomnie.Dupa cum reiese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s-a agravat in clinica: I-a aparut o stare deliranta, cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea reflexelor pupilare (la internare normale), tulburari grave sfincteriene“. Aceste simptome sunt explicate prin injectiile cu mercur pe care le primeste in clinica, fara rezultat asupra bolii psihice, dar cu urmari grave secundare.
FILMUL MORTII PATRIARHULUI TEOCTIST - 30 iulie 2007
7.50 - Patriarhul este trezit de soferul sau, Costel Calapod, in prezenta medicului anestezist Dan Tulbure si a sotiei sale Ruxandra Tulbure. I se solicita de catre medicul chirurg Ioanel Sinescu, prin intermediul lui Calapod, o "proba" de urina.
8.34 - Pleaca la operatie pe targa. Tensiunea este perfecta. I se administreaza o tableta. Crede ca anestezia va fi "ca la dentist".
8.35 - 9.15 - Cuplul de medici Dan si Ruxandra Tulbure incearca fara succes sa execute o rahianestezie - anestezie locala administrata in coloana vertebrala. In mod normal, in acest moment se putea decide amanarea operatiei. Dr. Sinescu hotaraste insa, peste vointa si informarea Patriarhului, sa se efectueze o anestezie generala.
9.15 - 10.30 - Are loc operatia de rezectie endoscopica. Conform standardelor si posibilitatilor tehnice aceasta este inregistrata obligatoriu. Unde este filmarea?
10.30 - Patriarhul este adus inca in stare de inconstienta in salonul de la Terapie intensiva.
11.00 - 11.30 - Patriarhul incepe sa-si revina din anestezie. Are loc sangerarea operatiei prin uretra. Incepe prabusirea tensiunii arteriale, cu scaderea semnificativa a hemoglobinei care duce la tulburari de ritm cardiac. Dr. Sinescu este anuntat ca pacientul sangereaza. Acesta nu vine in salon. Este cautat si adus de la doua etaje mai jos un aspirator pentru ca Patriarhul incepuse sa expectoreze sange.
12.00 - 12.30 - Are loc primul stop cardiac. Apare Sinescu si Patriarhul este dus din nou in sala de operatie unde este deschis, dupa ce este din nou anesteziat. Nu raspunde la incercarile de resuscitare. Este adus tot de la doua etaje mai jos aparatul de resuscitare electrica. I se face o radiografie. Numai acum este chemat medicul cardiolog Mihaela Rugina.
12.30 - Inceteaza activitatile electrice cerebrale. Moarte cerebrala.
12.30 - 13.30 - Se incearca in van resuscitarea fara a i se efectua totusi si o injectie cu adrenalina in inima. Profesorul Ursea este mintit la telefon de catre Sinescu ca nu s-a efectuat operatia si ca il va anunta el daca o va face.
13.30 - Inima inceteaza sa mai bata. Patriarhul este declarat neresuscitabil. Este constatata moartea, pe masa de operatie.
13.30 - Este adus din nou la Terapie intensiva. Dr. Tulbure paraseste nervos sala injurandu-l pe dr Sinescu.
13.30 - 15.00 - Se mai executa de fatada incercari de resuscitare. Se trece la intoxicarea presei, pentru a se anunta intai public rezultatul pozitiv al operatiei. Ziaristii de agentii care au publicat primii stirea ca Patriarhul este bine dupa operatie, "conform unor surse medicale", vor trebui sa marturiseasca procurorilor numele acestor "surse".
15.00 - 15.30 - Asistenta principala ii marturiseste soferului Costel Calapod, aflat disperat pe hol, ca Patriarhul este mort.
13.30 -16.30 - Se lucreaza la masluirea Foii de Observatie in care apare moartea declarata la ora 17.00.
16.30 - Apare PS Vicentiu, Vicar Patriarhal, dupa o discutie telefonica cu Sinescu, conform declaratiilor acestuia din urma. I se comunica faptul ca Patriarhul a murit, conform BOR.
17.00 - Este ora la care apare inscrisa oficial moartea Patriarhului.
17.17 - Directorul Spitalului Fundeni, dr Constantin Popa, da citire catre presa comunicatului semnat de dr Sinescu si dr. Tulbure in care se afirma ca Patriarhul a murit la ora 17.00.
Diversiunea si presiunile lui Sinescu
Declaratiile pe care le-am obtinut din mai multe surse spitalicesti de prima mana ne confirma investigatiile anterioare. Totodata, am mai fost informati de sursele noastre ca atmosfera din Clinica unde a murit Patriarhul este mai grea ca pe vremea lui Ceausescu, Sinescu amenintand angajatii spitalului, pentru "a-si tine gura", cu relatiile sale cu serviciile secrete si masoneria, precizandu-se ca este membru al Lojei masonice "Eduard Caudela".
Dupa prezentarea de catre ZIUA in exclusivitate a dezvaluirilor privind existenta unei cicatrice de circa 10-15 cm pe trupul Patriarhului Teoctist, in ciuda faptului ca chirurgului Ioanel Sinescu sustine ca a efectuat doar "o rezectie endoscopica in conditii standard", echipa de publicitate a medicului de la Fundeni a incercat fara reusita o diversiune ordinara. Un cunoscut medic bucurestean (n.r., Sorin Oprescu, actualul primar de Bucuresti), al carui tata a fost general de Securitate, a sustinut ca, pe cand avea 20 de ani - in anii 70 - l-ar fi operat de cancer la colon pe Parintele Teoctist, pe atunci episcop.
Cicatricea aflata pe trupul Patriarhului, prin care se certifica practic faptul ca Patriarhul a suferit o interventie chirurgicala deschisa - in ciuda minciunilor prin omisiune ale doctorului Sinescu - a fost vazuta atat de catre cei patru calugari care l-au uns cu mir pe Patriarh, cat si de personalul din spital si de la Institutul Medico Legal.
MOARTEA LUI CEZAR IVANESCU - MARTURIILE CUTREMURATOARE ALE CLAREI ARUSTEI, fiica poetului
Luni dimineata, 21 aprilie 2008, in jurul orei 8:45, Cezar Ivanescu a ajuns impreuna cu soferul sau la Carina Ribac, nepoata sa, medic in Bacau. Cezar Ivanescu, soferul si Carina Ribac au mers impreuna la Clinica Palade. In jurul orei 9:30 Cezar Ivanescu era in rezerva, dand telefoane si facandu-si programul pentru toata saptamana, incepand cu ziua de miercuri.
Din seara zilei de marti 22 aprilie, Cezar Ivanescu nu a mai luat legatura telefonic cu nimeni. In dimineata zilei de 23 aprilie a fost sunat cu mare insistenta de prietenii din tara, cat si de cei din strainatate. Nu a mai raspuns. In schimb, un element straniu este ca exista doi martori care au declarat ca cineva le inchidea apelurile telefonice, atat in seara zilei de marti, cat si miercuri.
In cursul zilei de miercuri 23 aprilie, dupa cum specifica fisa SCRISOARE MEDICALA, in fapt un bilet de transfer - Clinica Palade plasa pacientul Cezar Ivanescu aflat deja in stare foarte grava la SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BACAU. Diagnosticul la internare in Clinica Palade mentionat in aceasta fisa era: Hemoroizi grad IV. Prolaps hemoroidal; Cardiopatie ischemica cronica nedureroasa; Bronsita cronica tabagica. Diagnosticul la transferul din Clinica Palade catre Spitalul Judetean de Urgenta era: Hemoroizi grad IV SANGERANZI. Prolaps hemoroidal; Cardiopatie ischemica cronica nedureroasa; Bronsita cronica tabagica.
Atunci: In ce a constat de fapt interventia chirurgicala la care a fost supus pacientul? De ce la transferul din Clinica Particulara Palade starea pacientului era extrem de grava, iar diagnosticul foarte mult agravat?
La epicriza este specificat atat: In cursul zilei de 23. 04. 2008 sub o evolutie aparent simpla acuza dispnee din ce in ce mai severa si prabusirea valorilor tensionale la 80 mmHg. Se instituie terapie intensiva. Se suspicioneaza posibilitatea instalarii unui infarct miocardic si se ia decizia transferului pacientului la spitalul judetean.
F.O. nr. SC 348 cu care Cezar Ivanescu a fost transferat la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau a fost semnata doar de dr. Vasile Palade, in calitate de director al clinicii si de medic curant. De altfel situatia analizelor pare mult mai complicata. Cezar Ivanescu nu figura nicaieri ca avand o suferinta cardiaca.
Toti prietenii acestuia cunosc faptul ca nu figura nicaieri ca fiind bolnav de inima, si sunt peste 15 martori care pot depune marturie. Deci, daca acel control chiar a avut loc, dr. Vasile Palade si-a asumat niste riscuri nepermise si putem crede ca de fapt a pus ulterior diagnosticul de cardiopatie ischemica nedureroasa pentru a-si acoperi cumva urmele, a justifica evolutia extrem de nefavorabila, faptul ca pacientul a fost operat fara a i se face un control cardiologic si fara a i se face investigatiile standard paraclinice absolut obligatorii unui pacient care urma a fi supus unei interventii chirurgicale, rezultate in urma carora decizia operatorie cu anestezie generala ar fi impus amanare pana la stabilizarea pacientului.
Familia a fost informata foarte tarziu, in seara zilei de 23 aprilie cum ca Cezar Ivanescu este internat la Spitatul de Urgenta Judetean din Bacau pentru ca are niste minore complicatii, fara a se specifica exact gravitatea situatiei.
La ora 4:15 - 4:20 dimineata eram deja in Bacau, la Spitalul Judetean de Urgenta. Nu m-au lasat sa intru la terapie intensiva, am reusit sa sun de la poarta si sa aflu si sa-i implor sa aiba grija de starea sanatatii sale, sa nu il lase singur. Am intrat pe la 6:30, era constient, lucid si a vorbit cu mine, avea sonda, ii faceau in continuare heparina, era cianotic, avea extremitatile reci. Intreb, dar si acuz.
Diagnosticul pus la Spitalul Judetean Bacau era de embolie pulmonara (diagnostic acoperitor!) si tratamentul adoptat cel clasic, cu heparina. In cursul zilei de joi dimineata Spitalul Judetean Bacau nu avea un diagnostic pus ca urmare a unor investigatii medicale serioase si un tratament adecvat. Pacientul avea extremitatile reci, cianozate (degetele de la picioare, degetele de la maini, varfurile urechilor - partial), limba de culoare normala, constient, extrem de deshidratat (dupa cum declara medicul de la ATI) si avea o sonda pentru urina la al carui capat dinspre pat erau difuze picaturi de sange.
Medicul privind aceasta sonda i-a mai cerut asistentei sa-i faca inca un furosemid. Familia pacientului nu avea informatii despre starea reala a sanatatii acestuia. Prin intermediul prietenilor, familia a pus medicii de la Spitalul Judetean Bacau - Sectia Terapie Intensiva in legatura telefonica cu diversi specialisti cardiologi de marca din Iasi (prof. dr. Tinica, prof. dr. Datcu).
Doctorul de garda Dahnovici de la ATI Bacau parea complet depasit. Diagnosticul de embolie pulmonara a fost pus fara ca pacientului sa i se faca o ecografie, o tomografie sau vreun alt examen medical complex. In aceeasi zi, pacientului i s-au administrat 3 furosemide (un medicament care, conform contraindicatiilor, provoaca aritmii si scaderea tensiunii, si este total nerecomandat in cazul insuficientei renale si persoanelor in varsta), asta in situatia in care pacientul venise cu o zi inainte avand tensiunea 6.
Se pare ca nu ii faceau si altceva in afara de heparina pentru ca le era frica de o hemoragie. Acest risc este de neinteles in cazul unei interventii minore de hemoroizi.
La Spitalul de Urgenta Floreasca a ajuns in stare foarte grava, in coma profunda, semnele vitale (ritmul cardiac si respirator) erau foarte slabe si de la inceput medicii Urgentei au afirmat ca sansele sunt minime. Imediat i-a fost facuta o ecografie si analizata inima. In Bucuresti diagnosticul corect a fost pus in 3 minute, in Bacau nici dupa aproape doua zile pacientului nu i s-a pus un diagnostic corect.
