JudeÈ›ul BotoÈ™ani poate fi considerat leagănul credinÈ›ei ortodoxe în Moldova, un loc plin de mănăstiri retrase în colÈ›uri de rai, unde s-au format printre cei mai importanÈ›i duhovnici români contemporani.
Potrivit Ziarului Adevărul.ro, judeÅ£ul BotoÅŸani este un adevărat leagăn al credinÅ£ei ortodoxe în Moldova. Cel puÅ£in asta o demonstrează numărul mare de mănăstiri din judeÅ£, dar mai ales duhovnicii ÅŸi sfinÅ£ii ajunÅŸi faimoÅŸi în toate colÅ£urile României. Este o lume puÅ£in cunoscută, eclipsată de faima ecleziastică a Bucovinei sau NeamÅ£ului, dar care aÅŸteaptă să fie descoperită. Lumea monastică din judeÅ£ul BotoÅŸani impresionează atât prin peisajele pitoreÅŸti în care sunt ridicate aceste lăcaÅŸuri de cult, dar ÅŸi prin sentimentul de spiritualitate autentică pe care-l transmit. Este un teritoriu nealterat, un tărâm al liniÅŸtii sufleteÅŸti.
Unul dintre cei mai importanÅ£i sfinÅ£i contemporani din România este Ioan Iacob Hozevitul. Este ÅŸi unul dintre cei mai noi sfinÅ£i din Å£ara noastră, fiind trecut în rândul sfinÅ£ilor în anul 1992, printr-o hotărâre a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Ioan Iacob Hozevitul se numea, de fapt, Ilie Iacob ÅŸi s-a născut în 1913 în comuna PăltiniÅŸ, judeÅ£ul BotoÅŸani. Rudele ÅŸi prietenii din copilărie îl alintau Iliuţă. AÅŸa îi spuneau ÅŸi acum câÅ£iva ani singurele rude rămase în viaţă. Iliuţă a crescut pe malurile Prutului, în mijlocul unei zone feerice.
ViaÅ£a lui însă a fost grea. A rămas orfan de ambii părinÅ£i, la o vârstă fragedă ÅŸi a fost crescut de rude. Ilie Iacob a fost însă un elev silitor ÅŸi îndreptat mereu către meditaÅ£ie. DeÅŸi familia dorea să-l facă preot datorită aplecării către cele religioase, Ilie a dorit să se călugărească.
La numai 19 ani s-a făcut călugăr la Mănăstirea NeamÅ£ului, fiind, printre altele, bibliotecar ÅŸi infirmier. A primit ÅŸi un nou nume, Ioan Iacob. Visul călugărului Ioan Iacob, încă din copilărie, era să meargă pe drumul lui Ioan Botezătorul ÅŸi să predice ÅŸi să se nevoiască în pustie. AÅŸa a plecat în „Å¢ara Sfântă”. A trăit cea mai mare parte a vieÅ£ii sale în pustiurile dintre Bethleem ÅŸi Marea Moartă. ÎnsoÅ£it de un ucenic numit Ioanichie, Ioan Iacob a trăit în deÅŸertul Qumran, în peÅŸterile de la Calomona, dar ÅŸi în pustiurile Hozevei, acolo unde a murit la numai 47 de ani. A dus o viaţă ascetică.
„La peÅŸteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte ÅŸi prin ucenicul său. În sărbători mari ÅŸi în posturi, Sfântul Ioan săvârÅŸea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peÅŸterii Sfânta Ana ÅŸi se împărtăşeau amândoi cu Trupul ÅŸi Sângele lui Hristos, mulÅ£umind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei ÅŸi în clipe de răgaz, ieÅŸea în gura peÅŸterii, la lumină, unde scria versuri religioase ÅŸi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeÅ£i, măsline, smochine ÅŸi bea puÅ£ină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină“, precizează Mitropolia Moldovei ÅŸi a Bucovinei.
Se spune că trupul său a rămas neputrezit ÅŸi emana un miros plăcut. Tocmai de aceea a fost luat ÅŸi pus într-o raclă în mănăstirea Sfântul Gheorge din Hozeva.
„Corpul Părintelui Ioan era întreg, cu miros plăcut, cu hainele neputrede, epitrahilul ÅŸi schima întregi ÅŸi pielea uscată pe oase ÅŸi arăta ca ÅŸi cum ar dormi, cu faÅ£a curată, cu barba neagră întreagă, faÅ£a plăcută“, preciza Ioanichie, ucenicul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, în notele de la lucrarea „Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer“.
MoaÅŸtele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul au ajuns să facă mari minuni, spun mai multe mărturii ale clericilor, dar ÅŸi ale credincioÅŸilor. În amintirea Sfântului, la PăltiniÅŸ a fost ridicată o casă memorială, cu toate obiectele care au aparÅ£inut familiei sale ÅŸi care aduc aminte de copilăria lui Iliuţă. În plus, în zonă sunt numeroase mănăstiri, precum EÅŸanca, în zona Darabaniului.
Al doilea sfânt important din judeÅ£ul BotoÅŸani ÅŸi-a dus viaÅ£a în codrii Voronei, situaÅ£i la aproximativ 20 de kilometri de municipiul BotoÅŸani. În acea zonă se află două importante mănăstiri. Prima este mănăstirea Voronei, ridicată de un mare boier la sfârÅŸitul secolului al XVIII-lea, este astăzi locuită de maici.
Mănăstirea are o îndelungată istorie ÅŸi este încărcată de legende. Se spune că aici a ajuns ÅŸi Alexandru Ioan Cuza. S-a odihnit sub un stejar ÅŸi a fost prins de călugării care nu ÅŸtiau că este domnitor, ÅŸi închis în beciuri. A fost salvat de aghiotantul său, Nicolae Pisoski. Åži astăzi există un stejar bătrân, lângă mănăstire, despre care se spune că ar fi acelaÅŸi sub care s-a odihnit voievodul.
Ceva mai sus, după un drum ÅŸerpuit prin niÅŸte păduri de basm, se ajunge într-o poiană ascunsă, unde se află Schitul Sihăstria Vorona. Aici se află moaÅŸtele Sfântului Onufrie, făcătorul de minuni. Onufrie a fost un mare nobil rus care, din cine ÅŸtie ce motive, la un moment dat, a renunÅ£at la toate averile ÅŸi rangurile ÅŸi a plecat pe jos, ca schivnic.
A trecut ÅŸi pe la Mănăstirea NeamÅ£ului, dar s-a stabilit în codrii Voronei. A trăit toată viaÅ£a într-o peÅŸteră din calcar. Trupul său a fost descoperit mai târziu de un preot ÅŸi a fost îngropat în curtea Schitului Sihăstria Voronei, la umbra unui măr. Aflat într-o vizită, voievodul Mihail Sturza i-a dat fiicei sale, bolnave de epilepsie, să mănânce un măr din copacul aflat lângă mormântul lui Onufrie, iar fata s-ar fi vindecat. Din acel moment, trupul Sfântului a fost scos ÅŸi pus într-o raclă, fiind considerat mare făcător de minuni. Atât racla, cât ÅŸi mărul din curtea mănăstirii pot fi vizitate ÅŸi astăzi.
În plus, amatorii de drumeÅ£ii prin pădure pot ajunge ÅŸi la PeÅŸtera Sfântului Onufrie, semnalizată corespunzător, pe un drum care porneÅŸte din apropierea Schitului. Nu departe de Schitul Sihăstria Voronei, pe drumuri forestiere care străbat codrii se poate ajunge ÅŸi la Schitul Oneaga, o altă oază de liniÅŸte, unde oricine se poate rupe de cotidian ore în ÅŸir, fie admirând natura, fie dedicându-se meditaÅ£iei ÅŸi rugăciunii în mănăstire.
S-a născut în anul 1897, în comuna Lunca, judeÅ£ul BotoÅŸani, în familia unui pădurar cu cinci copii. Se numea de fapt Petru ÅŸi până la 24 de ani a trăit ca mirean. Atunci a simÅ£it o chemare că trebuie să meargă la mănăstire, să se retragă în pădurile de la Cozancea. TrăieÅŸte în obÅŸtea mănăstirii de la Cozancea ÅŸi devine un duhovnic cunoscut, dar ÅŸi un mare îndrumător pentru călugării tineri. Aici la Cozancea, Petru va deveni Paisie. În 1947, Paisie Olaru va pleca la Mănăstirea Sihăstria în judeÅ£ul NeamÅ£, devenind duhovnicul acelei comunității.
Mai apoi se retrage ca sihastru la Sihla, pentru ca 1885 să revină la Sihăstria. A murit în 1990. Un alt mare duhovnic care ÅŸi-a făcut ucenicia la Cozancea a fost Ilie Cleopa. De altfel, Cleopa a fost ucenicul lui Paisie Olaru la Cozancea. Acesta s-a născut în 1912 ÅŸi provenea dintr-o familie de ţărani, cu cinci copii, din satul SuliÅ£a, judeÅ£ul BotoÅŸani. La trei ani după ce termină ÅŸcoala primară, intră ca ucenic al lui Paisie Olaru la Cozancea.
Mai apoi, în 1929, alături de fratele său Vasile pleacă la Sihăstria, în judeÅ£ul NeamÅ£. De acolo, va începe să fie cunoscut ca un mare duhovnic al ortodoxiei româneÅŸti contemporane. A murit în 1998. Patriarhia a propus canonizarea acestor mari duhovnici.
Totodată, în judeÅ£ul BotoÅŸani sunt ÅŸi biserici medievale deosebit de valoroase din punct de vedere patrimonial, dar ÅŸi de mare importanţă spirituală. În primul rând este vorba despre mănăstirea PopăuÅ£i, ctitorită de Åžtefan cel Mare în anul 1496, aflată la marginea municipiului BotoÅŸani. Este o mănăstire de călugări, împrejmuită cu zid ÅŸi are o frumoasă biserică ÅŸtefaniană, dar ÅŸi un turn clopotniţă din aceeaÅŸi perioadă.
Tot în municipiul BotoÅŸani sunt ctitoriile lui Elena RareÅŸ, soÅ£ia lui Petru RareÅŸ. Este vorba despre biserica Sfântul Gheorghe, simbol al târgului medieval BotoÅŸani ÅŸi biserica Uspenia, locul unde a fost botezat poetul Mihai Eminescu.
În municipiul Dorohoi se află Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, o altă ctitorie splendidă a voievodului Åžtefan cel Mare, din anul 1495. Importantă este ÅŸi mănăstirea CoÅŸula, din comuna cu acelaÅŸi nume, pe ÅŸoseaua care duce de la BotoÅŸani la IaÅŸi. A fost construită în 1535 ÅŸi este ctitoria lui marelui vistiernic MateiaÅŸ, unul dintre cei mai importanÅ£i sfetnici ai voievodului Petru RareÅŸ.
Mănăstirea a fost un adevărat leagăn de cultură, cu numeroÅŸi călugări români ÅŸi greci, aici fiind traduse numeroase cărÅ£i religioase. Totodată pictura bisericii din cadrul acestui aÅŸezământ monastic este unică în lume. Mai precis, este vorba despre galbenul de CoÅŸula, o culoare care a rezistat timpului ÅŸi fascinează ÅŸi astăzi. Mănăstirea a fost reabilitată ÅŸi a reuÅŸit să-ÅŸi găsească strălucirea de odinioară. În apropiere se află ÅŸi un pod de piatră datând din epoca lui Åžtefan cel Mare.
Autoritățile judeÈ›ene au investit într-un adevărat „drum al mănăstirilor” care să lege Vorona de CoÈ™ula, tocmai pentru a promova turistic această zonă.