Comunitatea judiciară, dar și toți cei care au cunoscut-o pe Maria Aroșculesei, plâng pierderea, la doar 58 de ani, a unei judecătoare de excepție, un model de integritate, echitate și omenie.
Cu rigurozitate împletită cu o blândețe rar întâlnită, Maria (Mara) Arușculesei a judecat fiecare caz nu doar prin prisma legii, ci și cu o profundă înțelegere a condiției umane. Spiritul ei drept și înțelepciunea profesională au ghidat multe vieți către o justiție reală, inspirându-i pe cei din jur să aspire la aceleași principii.
A activat multe decenii la Tribunalul Botoșani, iar în 2019 s-a transferat la București, la Inspecția Judiciară, unde a avut misiunea de a controla activitatea profesională a judecătorilor din întreaga țară.
Maria Aroșculesei, judecător la Secția Civilă a Tribunalului Botoșani, s-a pensionat în decembrie 2023, pe când ocupa funcția de inspector judiciar la Inspectia Judiciara din București, în urma unui concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.
A fost un om drept, un suflet bun. Vestea a întristat întreaga comunitate, sute de mesaje fiind transmise în cursul serii de miercuri și joi dimineață. Colegi din Justiție, profesori, artiști, medici, prieteni și rude. Cu toții au vorbit despre Maria Aroșculesei: jurist, prieten, soră sau simplu om care a avut mereu o mână întinsă către semeni.
Moartea Mariei Arușculesei lasă un gol greu de umplut, dar amintirea dedicării sale va continua să ne îndrume în căutarea adevărului și a dreptății. O lumină s-a stins, dar lecțiile ei vor trăi veșnic în inimile celor care au avut privilegiul de a o cunoaște.
Redăm mai jos câteva dintre mesajele transmise de către cei care au cunoscut-o pe Maria Aroșculesei. Mara, așa cum îi spuneau prietenii…
”Dumnezeu să o odihnească în pace! Nu pot să cred că nu mai e în viață! Am fost colegi de clasă în anii de liceu, la Eminescu, stătea chiar în banca din fața băncii mele. O fată cu simțul umorului, responsabilă și mereu optimistă! Condoleanțe familiei!” (Prof. Daniel Botezatu)
”Draga mea Mara, A venit ziua când trebuie să ne luăm rămas-bun, draga mea dragă. Din păcate mult, mult prea devreme...Ai plecat la îngeri, dar o parte din tine va rămâne mereu aici, cu mine, cu noi, toți cei care te-am cunoscut.
Din marea ta bunătate ai revărsat asupra tuturor cu prisosință și toți vor păstra intr-un colț de suflet amintirea ta dragă. Ai fost mai mult decât o foarte bună prietenă, ai fost omul care mereu a dăruit zâmbete, ai avut o vorbă bună, ai dat un sfat când era nevoie, ai strâns în brațe și ai ajutat cum ai putut mai bine...
Ai fost lumina mea în zilele cele mai grele, sursa mea de râs în zilele bune și prietena pe care orice suflet o caută o viață întreagă. (…)
Zbor lin către îngeri, spre lumină, suflet frumos și drag.
Lumea e mai săracă fără tine, dar Cerul e mai strălucitor.
Te iubesc pentru totdeauna!” (Prof. Mihaela Prăjinariu)
”Tristă veste! M-am bucurat enorm când mi-a scris: ”Am primit șansa la o nouă viață, sunt bine!” Dar nu a fost să fie… Mara a fost un om frumos, cald, blând și luminos! Îmi pare atât de rău!…Dumnezeu să te odihnească în pace, suflet bun și nobil! Oamenii ca tine sunt rari, tot mai rari pe acest pământ…”. (Claudia Vereştiuc)
”Mara e de fapt Maria! Dar, în smerenia care o caracteriza în cel mai curat spirit creștinesc, fosta mea colegă se prezenta ca fiind Mara, Maria socotind a fi doar numele Fecioarei, Mama lui Iisus!
Mara a fost judecător, apoi inspector judiciar. A ieșit la pensie de nici doi ani în urmă, iar mai ieri s-a supus fără a cârti hotărârii divine de a urca în ceruri, în fața Marelui Judecător! Și El și noi, cei care am cunoscut-o, știm că Mara nu doar a judecat sau cercetat, dimpotrivă, s-a consumat enorm, trăind aievea orice caz, orice speță, luând asupra sa greutatea problemelor deduse judecății, întocmai duhovnicilor din biserici și mănăstiri! Nu e o figură de stil ce spun, e o realitate dureroasă care-și pune adânc și ireversibil amprenta pe sănătatea celor care sunt chemați să judece și care nu-s doar un trup într-o robă, ci un suflet trăitor cu un efort supraomenesc de a împărți dreptatea, întru biruința Adevărului!
Mara a lăsat în urmă numai amintiri frumoase, numai cuvinte de laudă, numai zâmbet și numai înțelegere, chiar și atunci când judecata avea părți adverse, căci adevărul, până la urmă, e pe înțelesul tuturor, dacă e dăruit și cu suflet! Dar Mara a lăsat în urmă și un copil care e abia în clasa a VII-a și fie și doar pentru acest copil, cu toții trebuie să devenim mai buni, mai empatici, mai înțelegători, mai sufletiști, mai zâmbitori, mai săritori în ajutor! Să-i semănăm Marei, pe zi ce trece, tot mai mult!
Drum lin spre stele, Mara noastră dragă! Iertare de ți-am greșit vreunul cu ceva și răspuns bun în fața Marelui Judecător! Suntem lângă tine, pentru a confirma încă o dată și încă o dată locul pe care îl meriți în Rai!” (George Șpaiuc)
”O veste foarte tristă si nu imi vine sa cred că a trecut în neființă doamna judecător Mara Arosculesei. A fost un profesionist desăvârșit și un om cu un caracter rar, care m-a învățat și m-a încurajat în cele mai grele momente. Îi voi purta mereu recunoștință pentru ceea ce a dăruit și pentru exemplul pe care l-a lăsat. Dumnezeu să o odihnească în pace. Sincere condoleanțe familiei îndoliate”. (Fetcu Ana Maria)