Nu există suficiente cuvinte și nici înălțimea adecvată de a le mulțumi pentru efortul depus!
Pentru al patrulea an consecutiv, salvatorii botoșăneni au ales să sărbătorească Ziua Pompierilor din România, (13 septembrie) la înălțime.
Anul acesta, plutonier adjutant șef Adrian Maghiar, plutonier adjutant șef Radu Sorlescu, plutonier adjutant șef Paul Dohotaru, plutonier adjutant Dragoș Zamfir, plutonier adjutant Paul Ciocan, plutonier adjutant Teodor Nedelcu, plutonier adjutant Iulian Ticu, sergent major Andrei Vasiliu și sergent major Cosmin Tîmpău au arborat drapelul României pe Vf. Omu, la o altitudine de peste 2.500 de metri. Au ajuns și la Crucea Caraiman, au atins și Babele și Sfinxul.
Ei au considerat că aceste vârfuri muntoase sunt cele mai bune locuri de unde ar putea să le ureze colegilor un gând bun de ziua lor.
Mulțumim!
Poveștile pompierilor sunt adesea cutremurătoare pentru că ele vin din vâltoarea apei sau fierbințeala focului mistuitor. Poveștile pompierilor nu sunt întotdeauna cu final fericit. Apa care ieri salva o casă sau trezea la viață un om, mâine va ucide cu cruzime. Același pompier, cu același costum, cu mașini de misiune vechi de 30 de ani, același pompier abia ieșit din flăcări se așază în calea apei, punând stavilă în calea potopului. Uneori reușește, alteori este el însuși izbit de forța cumplitelor vitregii. Pompierul este un OM. Nu o mașină care poate fi scoasă din uz, trasă pe dreapta pe timp de criză. Pompierul are mamă, frate, soră, copii. Are casă, jucării în curte sau doar o singurătate in care își culcă visele după oboseala misiunii.
Pompierii sunt aproape de fiecare dată când suferința dă târcoale. Astăzi, în ziua în care sărbătoarea ne aduce înainte doar momente frumoase, să nu uităm sacrificiul, să nu dăm deoparte osteneala cu care ei, pompierii, ne protejează în fiecare zi.
La mulți ani, dragi pompieri!
