La 1 decembrie 2019 se împlinesc 101 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului cu România. Ziua de 1 Decembrie este Ziua NaÅ£ională a României.
La BotoÈ™ani sunt programate a avea loc o mulÈ›ime de activități, manifestările urmând a debuta la ora 10:30, la Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, la Pacea, când 70 copii aparÈ›inând centrelor de plasament din judeÈ› vor depune coroniÈ›e de brad la cele 186 de morminte ale ostaÈ™ilor. Acest eveniment se va desfășura È™i cu sprijinul AsociaÈ›iei Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala BotoÈ™ani.
Ceremonialul dedicat tuturor românilor va continua la ora 12:00, la Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial din PiaÈ›a 1 Decembrie – Centrul Istoric, când prefectul judeÈ›ului BotoÈ™ani, Dan Șlincu, va trece garda de onoare în revistă.
După intonarea imnului de stat al României È™i oficierea unui ceremonial religios, colonelul în rezervă, Sergiu Balanoivici, va prezenta însemnătatea anului 1919 pentru România, după care vor susÈ›inute alocuÈ›iuni referitoare la Ziua NaÈ›ională a României.
Evenimentul va continua cu depuneri de coroane la Grupul Statuar „Compania de Mitraliere Maior Ignat în Atac” È™i se va încheia cu defilarea gărzii de onoare, din care vor face parte militari, jandarmi È™i pompieri.
Pentru ca ceremonialul să se desfăşoare în cele mai bune condiÅ£ii, traficul în zonă va fi dirijat în intervalul orar 11:30 – 13:30. Structurile MAI ÅŸi PoliÅ£ia Locală vor fi angrenate atât în asigurarea ordinii È™i liniÈ™tii publice cât È™i a asistenÅ£ei medicale de urgenÅ£e, potrivit unui comunicat al Cancelariei Prefectului.
Iată È™i câteva momente de istorie pe care le reamintim de fiecare data de 1 Decembrie.
Unirea Basarabiei È™i Bucovinei cu România
Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În faÅ£a ameninţărilor Rusiei ÅŸi Ucrainei, Basarabia ÅŸi-a proclamat independenÅ£a la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanÅ£i ai tuturor naÅ£ionalităţilor, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
La 15/28 noiembrie 1918, a avut loc al doilea mare moment din procesul de reîntregire naÅ£ională a statului român, când Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanÅ£ii aleÅŸi ai românilor ÅŸi ai naÅ£ionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, ″unirea necondiÅ£ionată ÅŸi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la CeremuÅŸ, Colacin ÅŸi Nistru cu regatul României″, potrivit volumului ″Istoria României în date″, (Editura Enciclopedică, 2003).
Mișcarea națională din Transilvania
MiÅŸcarea naÅ£ională a românilor din Transilvania s-a amplificat în toamna anului 1918, în condiÅ£iile înfrângerii Puterilor Centrale ÅŸi ale prăbuÅŸirii Austro-Ungariei. Comitetul Executiv al Partidului NaÅ£ional Român, întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraÅ£ie redactată de Vasile GoldiÅŸ, privind hotărârea naÅ£iunii române din Transilvania de a se aÅŸeza ″printre naÅ£iunile libere″, (în baza dreptului naÅ£ional ca fiecare naÅ£iune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menÅ£ionat anterior.
Se sublinia, astfel, necesitatea convocării unei adunări naÅ£ionale, care să delege organele abilitate ″să trateze ÅŸi să hotărască în treburi care se referă la situaÅ£ia politică a naÅ£iunii române″. Totodată, se cerea ″afirmarea ÅŸi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate ÅŸi inalienabile, la deplina viaţă naÅ£ională″.
Documentul a fost citit de Alexandru Vaida-Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în ÅŸedinÅ£a din 5/18 octombrie 1918. DeclaraÅ£ia de la Oradea, care afirma dreptul naÅ£iunii române la autodeterminare, precum ÅŸi ideea convocării adunării naÅ£ionale a reprezentat un act cu o semnificaÅ£ie istorică deosebită privind procesul de unificare naÅ£ională.
A urmat constituirea, ca organ de conducere al românilor, a Consiliului NaÅ£ional Român Central la Budapesta (17/30 octombrie, cu sediul la Arad din 21 oct/3 nov.). Era format din ÅŸase reprezentanÅ£i ai Partidului NaÅ£ional Român (Vasile GoldiÅŸ, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Åžtefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod ÅŸi Aurel Vlad) ÅŸi ÅŸase social-democraÅ£i (Tiron Albani, Ioan FlueraÅŸ, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu ÅŸi Baziliu Surdu), notează sursa de mai sus.
La 18/31 octombrie, prin ProclamaÅ£ia către naÅ£iunea română, se aducea la cunoÅŸtinÅ£a opiniei publice constituirea Consiliului NaÅ£ional Român Central, ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum ÅŸi principiile sale de acÅ£iune.
La 5/18 noiembrie 1918, manifestul ″Către popoarele lumii″, tipărit în română, franceză ÅŸi engleză, a fost lansat de Marele Sfat NaÅ£ional din Transilvania. Manifestul dezvăluia opresiunea exercitată de clasa stăpânitoare a poporului maghiar ÅŸi refuzul guvernului de la Budapesta de a recunoaÅŸte poporului român dreptul la autodeterminare ÅŸi aducea la cunoÅŸtinÅ£a opiniei publice internaÅ£ionale poziÅ£ia românilor.
„Istoria ne cheamă la fapte”
A urmat lansarea, la 7/20 noiembrie, a Manifestului privind convocarea Adunării NaÅ£ionale de la Alba Iulia, care începea cu cuvintele ″Istoria ne cheamă la fapte″: ″În numele dreptăţii eterne ÅŸi al principiului liberei dispoziÅ£iuni a naÅ£iunilor (...) naÅ£iunea română din Ungaria ÅŸi Transilvania are să-ÅŸi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorÅ£ii sale ÅŸi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă″, potrivit lucrării ″Istoria românilor″ (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).
Consiliul NaÅ£ional Român Central s-a întrunit la 9/22 noiembrie 1918 ÅŸi a adoptat o Notă Ultimativă care cerea guvernului maghiar ″puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal ÅŸi Å¢ara Ungurească″. Răspunsul era aÅŸteptat până la 12 noiembrie.
Tratativele între delegaÅ£ia Consiliul NaÅ£ional Român Central ÅŸi cea a Consiliului NaÅ£ional Maghiar au avut loc la Arad, între 13 ÅŸi 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziÅ£ii, tratativele au eÅŸuat, notează aceeaÅŸi lucrare.
În acest context, Consiliul NaÅ£ional Român Central, prin Vasile GoldiÅŸ, a declarat că ″naÅ£iunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independenţă de stat ÅŸi nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii″. Consiliul NaÅ£ional Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la IaÅŸi, unde se refugiase guvernul român ÅŸi familia regală, ÅŸi a trecut la organizarea adunării care să confirme voinÅ£a de unire a românilor din Transilvania, Banat, CriÅŸana ÅŸi MaramureÅŸ.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
Marea Adunare NaÅ£ională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru ″unitatea naÅ£ională a tuturor românilor″.
Astfel, la data hotărâtă, se aflau în Sala Unirii (fost cazinou militar) din Alba Iulia, pe lângă cei 1.228 de delegaÅ£i (deputaÅ£i) aleÅŸi în circumscripÅ£iile electorale cât ÅŸi ai tuturor instituÅ£iilor ÅŸi organizaÅ£iilor politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat ÅŸ.a., ÅŸi ″peste 100.000 de ţărani, muncitori ÅŸi orăşeni veniÅ£i din toate părÅ£ile unde se vorbea româneÅŸte, de la Iza maramureÅŸeană până la Dunărea bănăţeană, din Å£ara Bârsei până la CriÅŸuri″, potrivit volumului ″Scurtă istorie a românilor″ (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).
PreÅŸedintele Consiliului NaÅ£ional Român Central, Åžtefan Cicio-Pop, a rostit cuvântul de deschidere, subliniind importanÅ£a istorică a momentului ÅŸi misiunea adunării.
Discursul lui Gasile GoldiÈ™
Discursul solemn a fost rostit de Vasile GoldiÅŸ, în care a făcut o retrospectivă istorică asupra trecutului neamului românesc ÅŸi a prezentat spre primire rezoluÅ£ia redactată de Consiliul NaÅ£ional Român Central. A subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: ’’NaÅ£iunile trebuiesc eliberate. Între aceste naÅ£iuni se află ÅŸi naÅ£iunea română din Banat ÅŸi Transilvania. Dreptul naÅ£iunii române de a fi eliberată îl recunoaÅŸte lumea întreagă. Libertatea acestei naÅ£iuni înseamnă unirea ei cu Å¢ara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă ... teritoriile locuite de români au fost teritorii româneÅŸti. După drept ÅŸi dreptate, românii din Ungaria ÅŸi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânÅŸii, trebuiesc să fie uniÅ£i cu regatul român″.
Discursul lui Iuliu Maniu
În discursul său, Iuliu Maniu a rugat Adunarea NaÅ£ională să primească proiectul de rezoluÅ£ie, ″pentru a întemeia pentru vecie România unită ÅŸi mare ÅŸi a înstăpâni pentru totdeauna o adevărată democraÅ£ie ÅŸi deplină dreptate socială″. În cuvântarea sa, episcopul Ioan I. Papp al Aradului a subliniat asemănarea acestei zile cu ziua de 15 mai 1848, iar întreaga adunare, sub influenÅ£a acestei amintiri, a intonat imnul naÅ£ional ″DeÅŸteaptă-te române!″.
Visul unei întregi naÈ›iuni: România Mare
În urma acestor cuvântări, RezoluÅ£ia de unire a fost adoptată în unanimitate. Totodată, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea a aprobat componenÅ£a Marelui Sfat NaÅ£ional, organism cu caracter legislativ, format din reprezentanÅ£i ai diferitelor profesii ÅŸi categorii sociale. Votată într-o atmosferă de entuziasm, RezoluÅ£ia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.
Cei peste 100.000 de participanÅ£i la Marea Adunare NaÅ£ională de la Alba Iulia adunaÅ£i pe Câmpul lui Horea au aprobat cu aclamaÅ£ii entuziaste hotărârea de unire necondiÅ£ionată ÅŸi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.
1 decembrie, Ziua Națională
Primul 1 Decembrie ca Zi NaÅ£ională a României a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990. De atunci, în fiecare an, atât în BucureÅŸti cât ÅŸi în majoritatea oraÅŸelor din întreaga Å£ară au loc parade militare ÅŸi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar ÅŸi alte manifestări.