Este prima dată, în mai bine de jumătate de secol, când aniversarea nu o găsește în scaunul de stăreție. Însă dragostea monahiilor, recunoștința pentru înțeleapta slujire, bucuria de a o avea alături nu sfârșesc niciodată.
Maica Teofana Scântei, până la începutul acestui an stareță a Mănăstirii Vorona, împlinește astăzi, 30 iunie, 92 de ani de viață. Chipul blând, inima curată, bucuria împărtășirii și iubirea de aproapele îi sunt de zeci de ani însemnele unei vieți închinate lui Dumnezeu.
Cei care o cunosc vorbesc despre profunda-i înțelepciune creștină, despre discreție și aleasa mărturisire a credinței. A trăit în exemplul smereniei marilor părinți ai pustiei. Numele sfinției-sale, păstrat în cronici, pisanii și-n inimile noastre, se tâlcuiește simplu: Teofana Scântei de la Vorona.
Maica Teofana Scântei rămâne pentru noi toți călugărița minunată care s-a ținut departe de laude și de publicitate. A fost stareță a Mănăstirii Vorona mai bine de 56 de ani, până în ianuarie 2026, când stăreția lăcașului i-a fost încredințată Maicii Fevronia Simian.
În cei 92 de ani de viață, Maica Teofana a cunoscut războiul, foametea, comunismul atroce și durerea exilului, fiind dată afară din mănăstire în anul 1959, prin celebrul decret 410. După 10 ani a revenit în mănăstire, unde a găsit doar ruină și durere. Comuniștii transformaseră biserica în CAP. Nu a deznădăjduit, însă, și alături de alte maici a început demersurile pentru a reda lăcașului frumusețea de odinioară. A refăcut cele trei biserici, două din incintă și una din cimitir, a construit case monahale, a refăcut chilii.
Maica Teofana s-a născut în ziua 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni, astăzi orașul Săveni, județul Botoșani, ca al șaptelea copil al părinților Costache și Maria Scântei, primind la motez numele Fevronia. Avea doar 8 ani când a intrat prima dată pe poarta Mănăstirii Agafton, de unde nu a mai vrut să plece, fiind lăsată de părinți în grija maicii Mitrodora Savel, cea care avea să se ocupe de educația ei duhovnicească și intelectuală.
La 14 ani devine rasoforă. În 1949, în 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, este mutată la Mănăstirea Râşca. În 1954, la vâsta de 20 de ani, este tunsă în monahism chiar de către Părintele Mitropolit Sebastian Rusan.
Până în 1959, în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor, a fost alungată de la Râșca. Ajunge să muncească la Filatura de in şi cânepă din Fălticeni, alături de alte maici izgonite din mănăstiri. În anul 1968, prin stăruinţa vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, au fost redeschise Mănăstirea Vorona, cu obşte de călugăriţe, şi schitul Sihăstria Voronei, cu obşte de călugări.
La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona și, de atunci, s-a ostenit zi și noapte în rugăciune, ascultări și muncă pentru a readuce și a menține frumusețea lăcașului de cult.
Maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în perioada 1979-1984.
Mănăstirea Vorona a cunoscut, în această perioadă de 56 de ani, momente de înflorire prin restaurarea celor trei biserici, prin construirea a trei case monahale şi amenajarea unei noi gospodării anexe, dar și prin sporirea vieții duhovnicești și prin organizarea a numeroase acţiuni filantropice.
A muncit ani și ani pentru a readuce lăcașul la frumusețea pe care o merita.
Maica stareță Teofana s-a aflat sub ascultare sub patru mitropoliți: Iustin, Teoctist, Daniel și Teofan. În tot acest timp de peste jumătate de secol s-a îngrijit cu dragoste părintească de bunul mers al Voronei, și-a îndrumat cu voce hotărâtă călugărițele, dar a oferit și cuvinte de învățătură tuturor celor care au trecut pragul mănăstirii.
În anul 2019, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan, i-a conferit Maicii Teofana Scântei în semn de prețuire „Crucea Moldavă”. Distincția se alătura „Crucii Patriarhale” primite din partea Patriarhului Teoctist, care i-a atribuit și rangul de stavroforă.
Patriarhi ecumenici, patriarhi apostolici, ierarhi din toata cuprinderea ortodoxa, reprezentanti ai unor confesiuni, demnitari politici, scriitori au admirat aceasta manastire tihnita, smerita si mareata in acelasi timp. "Chiar dacă mulți spun că Botoșaniul este un județ sărac, și cumva disprețuit, Botoșaniul este cel mai bogat județ spiritual. Pentru că a născut mulți oameni de bază pentru Biserică, mitropoliți, episcopi, călugărițe multe. Aici se dovedește că au fost în trecut oameni credincioși care au educat copiii în spiritul credinței și au păstrat credința", spune maica stareță, cea care slujește mănăstirea de aproape jumătate de secol.
Astăzi, la aniversare, îi dorim Maicii Teofana multă sănătate, bucurii duhovnicești și pace sufletească!