A sosit în Botoşani la începutul stagiunii 1969. Aici şi-a dat examenul de stat cu spectacolul coupe "E lung drumul spre casa" şi "Ulei", de Eugene O´Neil, în care am avut bucuria să fiu şi eu distribuită. Începând chiar de atunci, am devenit una dintre actriţele lui favorite.

Am jucat de-a lungul anilor, sub regia lui Eugen Borduşanu, în 29 de spectacole. Fiind şi un actor excelent, l-am avut ca partener in "Micul Infern", "Omul care a văzut moartea", "Secretul omului de zăpadă", "Tache, Ianche şi Cadâr".

Colegul meu Constantin Adam, in volumul lui, "Recapitulare", publicat de editura Axa Botoşani in anul 2008, la capitolul "In Memoriam", caracterizându-l foarte exact, spune:
"El n-a fost ceea ce se inţelege azi un mare regizor, n-a revoluţionat arta spectacolului de teatru si nici n-a facut spectacole "bombă". A realizat însă zeci de spectacole care au adus publicul stagiuni de-a rândul, fiind vizionate si apreciate cu aceeaşi plăcere ca la premieră, iar actorii le-au jucat cu credinţă si entuziasm. Eugen Traian Borduşanu, a fost un regizor "cuminte", cu un comportament plin de distincţie, elevaţie şi eleganţă. Uza de un vocabular ales, un mod de exprimare corect, simplu şi sigur. În relaţiile cu actorii foarte rar "sărea calul". A pus in scenă multe texte dramatice cu un puternic fior interior, educativ şi de public. Spectacolele lui erau decente, curate şi atrăgătoare, mergându-ţi la inimă. Cine poate uita "Florin şi Florica", care s-a reprezentat de aproapre 1000 de ori, in peste 20 de stagiuni, "Făt Frumos şi Balaurul", care a ieşit la public în peste 600 de reprezentaţii, "Preşul", "Bacalauriaţii" şi multe, multe altele", scrie Constantin Adam.
 
Oare cum aş putea să uit şi să nu-i fiu recunoscătoare unui asemena OM, unui asemenea PRIETEN, care a însemnat atât de mult în cariera mea, în viaţa mea. Păcat ca s-a stins atât de repede, la doar 60 de ani abia împliniţi, plecând în lumea celor drepţi, gasindu-şi liniştea după o viaţă destul de zbuciumată, odihnindu-se alături de părinţii lui pe care i-a iubit asa cum puţini copii o fac.

Era un om foarte bun, cu o inimă largă, gata oricând sa-ţi dea un sfat sau o mână de ajutor. Iubea păsările, căţeii, pisicile, avea mulţi prieteni care il regretă şi acum.

Cum să uiţi un asemenea OM?
Eugene, ne lipseşti!

(ELENA CORICIUC-LIGI)