Viorica Muraru, după fostul soț, dar născută Pînzariu, este absolventă a Școlii Populare de Arte din Botoșani, secția pictură, la profesorul îndrumător pictor Victor Hreniuc.
Primii pași în artă, după cum a relatat artista, i-a făcut în copilărie, undeva prin școala primară. Când era în școala gimnazială deja compunea povești, poezii sau fabule.
Viorica Muraru a declarat într-un interviu pentru cristoiublog.ro că, pe vremea când era micuță, aceasta plângea pentru că ai săi nu-i cumpărau o vioară. Lecțiile de vioară le puteai face cu profesorul de muzică doar dacă aveai și instrument.
„Rețin și că la o ora de desen, domnul profesor Murad Dan mi-a lăudat desenul (,,cel mai bun”). Era un măr desenat în două culori, la care eu făcusem întrepătrunderea acestora perfectă și pe ,,tovarășul” îl redasem identic. Tot ce găseam (placaje, sticlă, scânduri, coli de hârtie), ,,pictam” cu vopseaua în ulei rămasă în tuburile ce mi le dădea doamna doctor Meheș (în biroul căreia îmi petreceam ore în șir privind-o cum pictează)”, a adăugat Viorica Muraru.
A avut parte de o copilărie frumoasă, spune aceasta. „Tata desena, amenaja tot ce ne înconjura într-o estetică de invidiat, mama cânta și dansa (făcuse parte dintr-un ansamblu artistic), fratele sculpta, iar o soră iubea și ea vioara. Eram toți cu înclinații artistice, însă doar ca autodidacți.”
După Școala de Arte, situația financiară nu i-a mai permis să continue ceea ce iubea cel mai mult, însă a ținut legătura cu pictura prin alte forme, cum ar fi vizite la galerii, muzee, cărți colecționate, reviste, albume etc.
Pasiune reluată după ani de muncă
După ce s-a pensionat, la 22 de ani distanță față de ziua absolvirii, Viorica și-a reluat stângaci și fără prea mari posibilități marea sa dragoste, pictura.
„Când pictez, parcă intru într-o transă, simt că mă transform, parcă nu exist decât ca și minte și mână. Inspir adânc și gata transformarea! Din păcate, după atâția ani mi-am pierdut ,,stilul propriu” de care-mi zicea domnul Hreniuc, că îl am. Posibil ca multele filmulețe și imagini de pe unele pagini de internet, m-au ,,dezechilibrat”. Văd multe lucrări ce nu mai țin cont de ,,regulile de bază în realizarea unei lucrări””, a adăugat artista.
Din punctul de vedere al artistei, arta trebuie să bucure privitorii și să creeze trăiri mărețe. Din aceste motive ea respectă tot ceea ce ține de dedicarea în frumos.
Pentru ea, anul 2022 a fost un an bun, deoarece a reușit să exerseze pe 59 de pânze de diferite dimensiuni.
„Pentru anul 2023, îmi doresc să retrăiesc sentimentele ce le-am avut la vernisajul expoziției de arte vizuale ,,Arta…la feminin” , ediția a IV a, la Galeriile de Artă Botoșani, din data de 11.03.2023. Am avut onoarea să particip cu lucrarea ,,Măicuța” alături de nume de valoare, la fel ca și lucrările acestor doamne, pictori în fața cărora mă înclin. Ce-mi mai doresc? Să nu mai existe atâta invidie, răutate între cei ce creează (mai bine sau mai puțin bine). Important este că există acțiune în frumos, iar frumosul/arta nu mai lasă loc de urât, de rău! Avem loc toți pe Pământ”, a completat artista.
