Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbrăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie.

Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost arsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase.

Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei. 

(Pr. Ştefan Sfarghie)