„Așteptarea fără vânătoare” reprezintă pentru Ana Maria Micu un rezumat și o evoluție a cercetării vizuale susținute în anii recenți, de când este stabilită în Botoșani. Dacă în proiectele precedente accentul cădea pe structurile de susținere, atât fizice (amenajări din apartamentul-atelier), cât și psihologice (reconstrucția sinelui prin grădinărit și artă), asamblarea actuală de videouri și picturi existente cu lucrări noi propune o schimbare de paradigmă: renunțarea la efortul de consolidare în favoarea prezenței pure.

CITEȘTE ȘI: "Incendii de vegetație la Botoșani: Pompierii au salvat o locuință și mai multe c..."

 

Acest proiect este fundamentat pe conceptul de „decreație” al filosoafei Simone Weil, sintetizat în dezideratul: „A vedea un peisaj așa cum e atunci când nu sunt de față...”. Acest scop de a retrage ego-ul din actul privirii, pentru a lăsa lumea să se manifeste în autonomia ei absolută, devine un reper etic și o poziție extrem de dificilă, dar tocmai de aceea paradoxal necesară, atunci când demersul este adoptat de un desenator observațional.

Se definește o metodă de lucru și viețuire bazată pe contemplarea tăcută a spațiului locuit, unde plantele și obiectele cotidiene nu sunt capturate ca subiecte de studiu, ci lăsate să existe în propriul ritm. În arta contemporană, unde imaginea este adesea rezultatul unei vânători de impact vizual, artista alege lentoarea și creșterea organică, practicând privirea non-invazivă și o formă de atenție care tinde spre invizibilitatea observatorului. Prin contrast, pentru a chestiona ce înseamnă uciderea unei imagini și răspunsul emoțional pe care acest gest îl declanșează implicit, chiar dacă este vorba despre un obiect ce nu poate simți fizic durerea, antiteza ideii este exemplificată printr-o instalație ce integrează desene prinse în capcane de șoareci.

Expoziția articulează un dialog între mediul construit al orașului-gazdă și micro-universul atelierului artistei, oferind publicului o experiență imersivă despre reziliență, răbdare și frumusețea fragilă a timpilor de suspensie. Medierea culturală se va face prin tururi ghidate și presupune o componentă educațională adresată elevilor din clasele V-VIII, coordonați de Elena Arcire, profesoară de educație plastică la Școala „Leon Dănăilă” din Darabani.

Ana Maria Micu (n. 1979) este o artistă vizuală din Botoșani reprezentată în exclusivitate internațional din 2018 de Mind Set Art Center, Taipei. Tehnica sa predilectă este pictura, practica sa incluzând fluid și desenul, animația sau videoul. Sursele sale de inspirație provin din observarea modificărilor suferite de spațiul său de locuire, care funcționează și ca atelier, sau din negocierea resurselor necesare efortului de a grădinări în condiții improprii. A avut peste 10 expoziții personale, dintre care cele mai importante sunt „Woman, Scaffolding” (2024) la Mind Set Art Center în Taipei și „Mână stângă spre priveliște depărtată” (2022) la Muzeul Național de Artă Contemporană București. Printre participările semnificative în expoziții colective organizate de muzee se numără „Cealaltă față a lumii” (2026) curatoriată de Liviana Dan și Alexandra Runcan la Muzeul Național Brukenthal, „Touch Nature” (2024) curatoriată de Sabine Fellner la Lentos Kunstmuseum Linz, „The Poetic Realm” (2021) la Yu-Hsiu Museum of Art în Taiwan și „După doisprezece ani. Producția artistică din România în 180 de lucrări” (2020) la Muzeul Național de Artă Contemporană București. În 2004, Micu a absolvit programul de Master în Arte Vizuale al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca.

Zilele Nordului 2026

Desfășurată în perioada 6-9 august 2026, sub tema „șansă – ce rol joacă în viața noastră și în ce măsură o putem influența”, ediția din acest an reunește peste 100 de experiențe culturale, sportive și comunitare, accesul la 90% dintre ele fiind complet gratuit.