Comunitatea Rușilor Lipoveni din Botoșani se pregătește de sărbătoare. Duminică, de la ora 12.00, etnicii lipoveni se adună la Centrul Cultural “Corneliu Finascu” din municipiul Botoșani, unde vor sărbători Maslenița.
Ovidiu Ivanov, președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Botoșani, spune că Maslenița este una dintre cele mai așteptate sărbători, ziua în care comunitatea se adună la un loc, un prilej pentru a depăna amintiri și de a se bucura împreună.
”Maslenița este o sărbătoare a întregii comunități, o sărbătoare cu rădăcini vechi în cultura rusească, dar și un prilej pentru noi, rușii lipoveni din Botoșani, de a ne reîntâlni. Ea marchează în primul rând plecarea iernii și venirea primăverii și precede intrarea în Postul Mare. Avem ocazia să ne bucurăm de acest moment împreună”, spune Ovidiu Ivanov.
Clătitele, vedetele sărbătorii
Cea mai apreciată gustare, ne spune președintele CRL, o reprezintă clătitele. Nu lipsesc nici jocurile pentru copii sau poveștile bătrânilor.
”Clătitele sunt vedetele acestei sărbători, diferite feluri de clătite. Și alte bucate, desigur. Este o sărbătoare în care se întâlnesc toate generațiile și se organizează diferite jocuri pentru copii”, adaugă Ovidiu Ivanov.
În trecut, Maslenița se desfășura pe parcursul unei întregi săptămâni, cu câte un program zilnic, cu o anumită simbolistică.
”Acum noi încercăm să concentrăm toate aceste momente într-o singură zi, nu mai există posibilitatea de odinioară, când în mediul rural sărbătoarea era foarte bine conturată. Acum reușim să concentrăm aceste momente într-o singură zi, este un prilej de a mai depăna amintiri, aflăm despre ce se întâmpla în urmă cu 50 de ani, povestite de bunicii noștri, de părinții noștri. Încercăm să păstrăm această tradiție a noastră, este o sărbătoare de suflet, foarte mult așteptată, una dintre cele mai iubite sărbători din comunitatea noastră”, ne spune Ovidiu Ivanov, președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Botoșani.
Comunitatea rușilor lipoveni din județul Botoșani, conform registrului preotului, ”care are cea mai exactă evidență a etnicilor noștri”, numără în prezent undeva la 1200 de membri.
Maslenița, o celebrare a primăverii
Masleniţa este sărbătoarea prin care rușii lipoveni celebrează Soarele și venirea primăverii. Sărbătoarea are loc în ultima săptămână de dinaintea intrării în Postul Paştelui și adună laolaltă întreaga comunitate.
De origine slavă (maslo înseamnă ulei), denumirea sărbătorii are legătură cu faptul că multe din mâncărurile preparate cu această ocazie sunt unse cu unt sau cu ulei. În perioada comunismului, Masleniţa nu s-a mai sărbătorit public în comunităţile lipoveneşti, dar după anul 1990 acest obicei a fost revigorat.
După această perioadă premergătoare Postului Mare, vin săptămânile de smerenie, în care veselia şi dansul sunt interzise.
O istorie de secole pe pământ românesc
Rușii lipoveni au început să sosească în România încă din secolul al XVII-lea. Reformele religioase și sociale ale patriarhului Nikon și ale țarului Petru cel Mare i-au făcut pe aceștia să părăsească Rusia și să caute libertatea religioasă în România. Rușii lipoveni au ales să rămână credincioși ritului vechi, care se referă la un anumit tip de slujire religioasă, dar și folosirii limbii slavone în Biserică. Obiceiurile rușilor-lipoveni sunt în strânsă legătură cu Sărbătorile religioase. Calendarul iulian pe care îl respectă a rămas neschimbat, acesta este decalat cu 13 zile față de cel gregorian. Până în zilele noastre, lipovenii au păstrat obiceiul efectuării semnului Crucii, în aproape orice acțiune pe care o întreprind.
În România, primele comunităţi de lipoveni s-au înfiripat în judeţul Suceava, pe la 1720. Organizatoric, 20 de ani mai târziu se înfiinţează Mitropolia de Rit Vechi de la Fântâna Albă, în Bucovina de Nord.
În Botoșani există o comunitate numeroasă de ruși lipoveni, care își păstrează și promovează tradițiile și obiceiurile, fiind de ani buni o pată de culoare în viața culturală a Botoșaniului.
Astăzi lipovenii nu mai sunt persecutaţi, însă au rămas împrăştiaţi prin toate locurile din lume. Mulţi au rămas în tradiţia comunităţii, alţii au umblat la şcoli, au format familii mixte şi au lăsat în urmă obiceiurile strămoşilor, credinţa şi straiele de sărbătoare.