Faţa bisericească spune că a fost reţinut timp de patru ore, în cursul zilei de joi, din cauză că maşina cu care mergea, un BMW din 1994, cumpărat la mâna a doua, figura ca fiind furată.
Preotul Mihai Oancea din Piatra Neamţ a depus o plângere la Poliţia Neamţ în care acuză un lucrător al Poliţiei Rutiere Mureş că l-a sechestrat abuziv timp de patru ore, împreună cu soţia, în timp ce se întorcea de la Cluj.
Redam mai jos randurile preotului Mihai Oancea, in care acesta povesteste prin ce a trecut, in Romania europeana a anului 2009!:
"Sunt Mihai Oancea, în etate de 62 de ani, preot din anul 1970, paroh la Biserica Almaş, din anul 1977 (17. 07), conducător auto de 35 de ani, categoriile A (din anul 1974) şi B (din anul 1979), posesorul Legitimaţiei de Conducere auto exemplară (fără evenimente rutiere) gradele I-V.
Iată cum s-a intamplat:
În data de 26 Noiembrie a. c. venind cu soţia acasă de la Cluj, cu autoturismul BMW, nr. BB906TF, proprietatea fiului Mihail Oancea cu domiciliul stabil în Perugia, Italia, de la care posed Delegaţie de conducere legală, am fost oprit la ora 15,30 în localitatea Ogra din apropierea oraşului Tg. Mureş, de către agentul L. O. L. din cadrul I. P. J. M., Serviciul Rutier M. Când s-a apropiat, în telefonul agentului s-a auzit o voce de bărbat care a spus: "BMW-ul negru" şi atât. Nu am încălcat nici o normă de circulaţie şi nici nu ni s-a atras atenţia despre aşa ceva. Doar veneam de la Cluj, de la un simpozion medical, de la copii şi mai ales de la I. P. S. Mitropolit Bartolomeu, pe care L-am vizitat scurt (dacă s-ar putea intrevedea vreo "banală" cauze). I-am înmânat actele pe care mi le-a cerut, şi mi-a spus să rămân în maşină, să nu mă duc la maşina dumnealui. Aşa am şi făcut. A venit după un timp şi m-a invitat la maşina Poliţiei pentru a-mi arăta Procesul verbal pe care trebuie să-l completeze, în baza căruia, după 90 de zile trebuie să înmatriculez autoturismul în România. A precizat că e lege pentru a se face ordine în circulaţie, m-a întrebat dacă semnez şi am spus că semnez cu opţiunea mea, pe care a adăugat-o ulterior: "în condiţia în care taxa primei înmatriculări nu sfidează normele europene".
M-a trimis din nou la maşină să aştept că are mult de scris. După ce a trecut mai mult de o oră, am mers la dumnealui pentru a-l întreba dacă mai durează mult, pentru că sunt obosit, veneam de la Simpozionul "Medicinile tradiţionale" din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie, nu prea am dormit şi nu mâncasem nimic. Era ceaţă densă şi frig. Mi-a reproşat că aceasta nu e atitudine de preot. Mi-a arătat cât de mult are de scris. Am mers din nou la maşină. Soţia tremura de frig şi de frică (alergică la poliţie, din copilărie, când a fost agresată de miliţieni, când se ţinea de poala mamei, care era împinsă în maşina poliţiei pentru activitate religioasă). Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă.
În timp ce agentul "scria" în maşină un tip dubios ducea tratative cu dumnealui. Acesta avea maşina pe un podeţ în faţa noastră. Când a plecat la maşină mi-a aruncat o privire sfidătoare. Soţia a intrat în panică, intuind imediat atacul mafiot. A mai trecut o jumătate de oră şi am mers la agent spunându-i că dacă mai durează mult eu nu pot să mai stau, în condiţiile de oboseală, distanţa de condus şi ceaţă. Am plecat la 50 de metri mai înainte pentru că ne scăpam pe noi, iar la întoarcere domnul agent deja venea după noi cu girofarul. I-am spus că ne era foame şi am mâncat o banană. Din acest moment ne-am simţit sechestraţi şi terorizaţi psihic şi fizic amândoi până la ora 19,30. A chemat un coleg foarte drăguţ cu o maşină particulară şi amândoi ne-au blocat în faţa unei întreprinderi, în dreptul indicatorului de localitate menţionată, de unde ne-au privit uimiţi tot timpul doi paznici de după porţi. Agentul i-a cerut sfidător soţiei actul de identitate şi după ce l-a citit şi i l-a înmânat a întrebat-o ironic dacă e soţia mea. Ea deja plângea, se simţea rău, a vomat de două ori de emoţii de frică şi de frig. A înspăimântat-o că va rămâne singură în maşină toată noaptea, eu trebuind să fiu reţinut pentru 24 de ore în arestul poliţiei. L-am întrebat dacă nu are un extraveral dar nu mi-a răspuns. L-am întrebat dacă are ceva cu preoţii şi a spus că nu, arătându-mi că are o cruce agăţată în maşina Poliţiei. I-am spus că nu ajută la nimic dacă nu are corespondent şi în inimă. L-am întrebat dacă va merge acasă la familie mai fericit pentru cea ce a făcut cu noi. I-am garantat că va fi avansat în grad.
Dumnealui a stat bine în maşina Poliţiei de la 3,30 la 7,30 p. m. cu motorul pornit şi aeroterma, însă mie nu mi-a convenit să fac asta, mai ales că trebuia să alimentez la Tg. Mureş. Mai bine de o jumătate de oră a căutat seria motorului, a telefonat la cineva pentru a-i spune unde se află. M-a acuzat satisfăcut că a descoperit că am şters seria şi că trebuie să-mi confişte maşina, care e furată. Am telefonat în Italia pentru a vorbi cu proprietarul maşinii. Pentru că se înnoptase, a îndreptat farurile maşinii poliţiei spre a căuta în continuare seria, descoperind-o în cele din urmă. În restul timpului a stat în maşină şi a tot scris procese verbale, pe care le-am semnat. Ultimul, care prevedea confiscarea poliţei de asigurare şi cartea verde, pentru că n-ar fi fost valabile şi că va da în judecată serviciul de asigurări care a emis poliţa, nu l-am semnat, întrucât conţinea falsuri privitor la adresa proprietarului, care nu domiciliază în Piatra Neamţ ci în Italia, şi în ce priveşte promptitudinea asiguratorului, care mi-a garantat despăgubirile în caz de daune. (Din Ungaria până în Italia nici poliţia rutieră şi nici cea de frontieră (pe unde mai este) nu mi-a obiectat). A oprit o maşină din trafic şi a pus să semneze şoferul respectiv în locul meu. Mi-a scos numerele de pe maşină şi a spus că mi-o duce la poliţie cu tot ce este în ea, iar noi vom călători mai departe cu o ocazie sau rămânem la un motel. Am apelat de două ori 112, pentru Poliţie şi prima dată mi-a răspuns ofiţerul de serviciu că nu e cazul să intervină de vreme ce suntem cu agentul rutier, iar a doua oară am vorbit cu "Comisarul", după ce acesta l-a sunat pe agent, care a spus că eu "fac puţină animaţie" şi mi-a spus (Comisarul) că am dreptul la contestaţie. Pentru moment m-am simţit agresat, fără nici un ajutor de la superiori şi am vrut de mai multe ori să ies în stradă să opresc maşinile, să plec…sau…Poate, în sfârşit, va veni vreun superior de la poliţie să constate abuzurile de funcţie care depăşeau orice atribuţii.
La ora 7,30 (după 4 ore) şi-a trimis colegul, apoi a plecat şi el. Deşi i-am spus în repetate rânduri că trebuie să ajung de urgenţă acasă, a uzat şi a abuzat de funcţie în modul cel mai nepermis posibil, ameninţându-mă până şi cu cătuşele.
Ne-a lăsat în noapte în drum, departe de casă, în frig, alături de soţie, cu bagaje şi documente în maşină, fără nici un drept de a-mi mişca maşina. Timp de 4 ore am simţit teroarea închisorilor comuniste pe care a gustat-o tatăl meu în perioada comunistă. Asemeni unui infractor, criminal, obiect de tortură, fără nici un ajutor. Şi sincer mărturisesc că m-am abţinut şi nu l-am jignit, nici nu i-am spus măcar ceva umilitor. Dacă aşa trebuie să fie agentul de circulaţie român, eu nu cred şi nu sunt de acord. Nu vreau să mai opresc şi să fiu oprit în trafic de asemenea mafioţi terorişti. Mai poate fi considerată aceasta poliţia poporului, în slujba celor aflaţi în trafic sau împotriva lor, mulţi, chiar având nevoie de un ajutor în trafic? Aş propune o acţiune de constatare a stressului în trafic, pe această temă, cauză a foarte multe accidente, unele chiar mediatizate. Cazul meu nu e unic. Nu puţini conducători auto sunt timoraţi şi îngrijoraţi că, aproape nu mai pot fi atenţi la siguranţa traficului, toată atenţia fiind îndreptată spre a observa sau evita agenţii şi maşinile poliţiei din trafic. Oare când se va face un sondaj în trafic în această privinţă?
În toată Europa, pe unde am umblat nu am întâlnit un astfel de agent de circulaţie, nici chiar în Ungaria. Părere pe care o împărtăşesc toţi străinii care mai cutează să intre în România, ca să nu mai zic despre copiii noştri, care au astfel de întâmpinări nefericite ori de câte ori vin acasă. Paolo Crocioni din Perugia (patron) a declarat în Italia că în toată viaţa lui nu a fost agresat de poliţia rutieră ca atunci când a venit o lună în România. E. Schneider din Milano, a făcut un apel către toţi românii din Italia să nu mai vină acasă ci să invite părinţii la ei, ceea ce a început să se înfăptuiască.
În concluzie, am fost terorizaţi şi în cele din urmă jefuiţi (după 4 ore) ca cei mai periculoşi infractori.
Nu mi s-a înmânat procesul verbal încheiat iniţial şi semnat.
Au fost smulse samavolnic de pe maşină numerele matricole şi mi s-a confiscat Certificatul de înmatriculare al autovehiculului, fără nici un document. Mi s-au înmânat în schimb 2 procese verbale şi o dovadă de nevalabilitate a poliţei de asigurare. Procesul verbal de confiscare a poliţei de asigurare fiind nul, prin datele false pe care le conţine la adresa proprietarului, iar celălalt proces în copie, nelizibil.
Toată activitatea, inclusiv ridicarea autoturismului şi incatusarea autorului (dacă era cazul) se puteau petrece fără teroare, în 20-30 de minute şi nu timp de 4 ore.
Doresc să se facă publicitate acestui mail în toate ţările în care ajunge.
Toată stima şi consideraţia pentru toţi lucrătorii demni, corecţi şi cinstiţi ai Poliţiei Române.
Pr. Mihai Oancea-Almaş"
