Pentru sotii Druc, Mos Craciun este pensionar: adica batran si sarac.
Dar in casa mica si fermecata a celor doi s-au pitit, de cativa ani, doua suflete. Care asteapta ca si sub bradul lor sa se iveasca surprizele. Doi copii care s-au nascut in familii pe care nu le cunosc, dar care si-au gasit parinti prin lume, de suflet!
Domnica Druc este doar un asistent maternal, insa un om cu inima mare. Prin mana sa au trecut pana acum cinci copilasi abandonati in valtoarea vietii de adevaratii parinti. Acum, Domnica este iar Mama. Are doi baietei: Mihaita si Danut, pe care ii iubeste neconditionat.
PROFESIE SAU VOCATIE?
Asistentul maternal, o meserie practicata de ceva ani, a ajuns adeseori in oprobriul celor din jur. Justificat sau nu. Fiindca multi au luat meseria ca atare, doar pentru a-si rotunji veniturile, neglijand sufletul copilului pe care statul li l-a dat in grija. Nu este totusi o regula generala. Domnica si Gheorghe Druc o demonteaza foarte lesne.
E de ajuns sa le calci pragul apartamentului, amplasat undeva in preajma Scolii 7 din municipiu. Ea are 55 de ani, el 60. Daca stai si privesti cu atentie tabloul ce ti se desfasoara in fata ochilor, inevitabil ramai impresionat. O femeie maruntica, cu nimic deosebita de restul. Stai si te uiti unde incape atata iubire. In mica, dar cocheta locuinta, atmosfera este una extrem de calda.
O atmosfera in care Mihaita, de 8 ani, si Danut, de 6, pur si simplu infloresc. Nu sunt vorbe gratuite. Este un adevar, din fericire, pe care am dori sa il traiasca toti copiii cu care viata a fost mai nedreapta. Domnica a lucrat ca macaragiu. O munca grea, de grupa I, in turnatorie la IUPS. Munca ce a propulsat-o la pensie la 50 ani. De atunci s-a dedicat in totalitate copiilor. Pentru ea, munca de asistent maternal este un har de la Dumnezeu si nicidecum o simpla sursa de a-si asigura leafa.
Nu e o profesie. E o vocatie. Mai multa responsabilitate ai fata de acesti copii decat pentru ai tai. Si eu am trei copii, dar nu am avut atata responsabilitate. E o meserie ca o durere de masea, nu te crede nimeni. Munca e foarte grea, dar cand vad ca treaba merge bine am asa o bucurie… Daca nu ai rabdare, credinta in Dumnezeu si suflet, degeaba. Asa ca sa tii copilul doar ca sa iti bati joc de el, mai bine nu il mai tii si il lasi in seama lui Dumnezeu
, spune Domnica.
Practica meseria din 1 iunie 1999. A avut cinci copii in plasament, care au plecat spre adoptie internationala: trei baieti si doua fete, rasfirati in America, Belgia, Australia.
MIHAITA - MANDRIA PARINTILOR DE SUFLET
Pe Mihaita l-a luat pe 21 martie 2001. Avea 5 luni jumatate. Era in Spitalul de Copii. De dupa zabrelele patutului, aproape ca nici nu se zarea mogaldeata. Cand l-a dus acasa, sotul si copiii nu ii dadeau mari sanse. Era cat motanul familiei, Piti. Totusi, Domnica nu s-a dat batuta. Dragostea a fost cea care si-a spus cuvantul. Azi Mihaita este un copil frumos, ager la minte, talentat. Mandria parintilor de suflet. Asa cum si-ar dori orice parinte.
Mihaita a avut 3,3 kg la nastere. Atunci cand l-am luat din spital avea 3,150. La 5 luni si jumatate el scadea. Cand l-am adus acasa, sotul meu s-a speriat. I-am facut baita la ora 2 ziua. Si a dormit de la 3 la 6 dimineata. Am pus cutia de chibrituri si lumanarea pe masa macar sa nu moara asa. A mancat intai 250 grame de lapte cu biscuiti. Noaptea pe la 11 s-a trezit si a inceput a marai smecheranul. I-am dat iar lapte de la spital si l-a dat jos din gura. Era pretentios
, spune cu mult drag Domnica, privirea alunecandu-i duios spre smecheran, azi o frumusete de baiat.
A fost foarte bolnavior si a avut mult de munca, dar satisfactia e pe masura. Mihaita este nascut in comuna Rachiti. Are mama si tata, Maria si Constantin Enache. Mai are trei frati si doua surori pe care nu i-a vazut niciodata. Pe mama nu o stie. Avea un an si doua luni cand l-a vizitat ultima data. De atunci nu a mai interesat-o. In schimb, tatal il viziteaza mai des si se intereseaza de soarta sa. Suna la telefon, mai vine pe la el. Constantin Enache este cioban pe Rarau, nu are casa. Mihaita straluceste si la scoala. Nimanui nu ii venea sa creada ca e copil luat din centrul de plasament. In prezent este elev la Liceul de Arta, la pian.
L-am descoperit asa instantaneu ca ii place sa cante. Face canto la Scoala Populara de Arta la doamna Cojocaru si se pregateste si pentru pian. Luni, miercuri are pian, marti canto. Joi, vineri, sambata la pian la pregatire. I-am cumparat pianina sa faca acasa. A fost selectat pentru Antena 1 la Vreau sa fiu vedeta, dar s-a intamplat ca au cerut acordul parintilor care nu au venit la timp si a fost luat alt copil. A ramas pe data viitoare
, precizeaza mama de suflet.
In 2006 a luat trofeul la Micul Print, apoi locul I la festivalul Ploaia de stele, si locul I la Arlechinul. In rafturile familiei stau de altfel grijuliu aranjate toate distinctiile pe care Mihaita le-a adunat.
ZVARLUGA MICA A FAMILIEI DRUC
Danut, mezinul familiei, o zvarluga de baietel, are de-acum cinci ani de cand e in grija Domnicai Druc. Avea 11 luni atunci cand l-a luat. Tocmai iesise la pensie si i s-a spus ca poate continua activitatea, dar ca trebuie sa ia si al doilea copil. Asa a ajuns Danut in familia Druc. Danut facea crize de epilepsie. Nu a stiut care e situatia.
L-a tinut doi ani asa, prin manastiri si biserici, apoi a fost cu el la parintele Ioan de la Manastirea Popauti, care i-a spus ca nu are nici un rau copilul, ci ca are epilepsie. A fost apoi cu el la doctori. Ia tratament lunar. La inceput facea 5 crize pe zi, acum daca 2- 3 pe luna.
Inainte facea si daca se bucura si daca se intrista. Imi spunea: Dar ce, mama, de ce stai asa suparata? Da ce e cu mine? Ii spuneam: Nu e nimic, uite ai adormit! Nu vreau sa stie
, povesteste Domnica.
Trist. Danut e si hiperkinetic. Soarta i-a rezervat o viata deloc usoara. Nu numai ca e bolnav, dar e si abandonat. Insa e increzator. Cu fata toata numai zambet. Colturile gurii ii urca aproape pana la urechi.
Mie imi place sa fiu director. Sa ii invat pe copii sa scrie. Daca nu m-ar asculta, i-as bate
, spune cu inocenta varstei pustiulica. Caci si pe el il mai altoieste cate un picut doamna educatoare la gradinita, cand este obraznic.
***
Domnica Druc are trei copii. O fata casatorita, profesoara la Pascani, cu trei copii, un baiat casatorit, Doru, cu doi copii, si pe Daniel, casatorit de doi ani, fara copii.
Tine minte ca odata baiatul mai mijlociu i-a spus: Mama, tu intr-adevar ne-ai crescut, ai avut grija de noi, dar ca sa faci ce ai facut cu acesti copii, nu ai facut cu noi
. Nu sub ton de repros, ci admirativ. Caci si copiii Domnicai s-au atasat de cei doi prichindei.
Nu este totul sa-i nasti si sa le dai viata. Totul e sa ii cresti. Fiecare poate sa nasca. Ii arunca la tomberon sau ii da la casa de copii. Nu, cine ii creste, aceea ii e mama. Asa consider eu
, afirma Domnica Druc.
Este un pic necajita. Bradutul e deja impodobit, cu bunatati de la care Danut nu se prea poate abtine. Se apropie Craciunul si trebuie sa vina Mosul. Ceva, ceva le va lua, insa nu ceea ce si-ar dori baietii.
Vor un calculator. Nu unul performant, cel mai simplu, numai sa fie
. O dorinta nu foarte mare si nerealizabila. Dar, din pacate, ca toti pensionarii, Mosul e cam batran si sarac.
(Aida Roman)
